Cand ipocrizia devine mod de viata

Cand ne mai arde sa ne credem niste fecioare , cand ne mai arde sa ne zbieram ipocrizia pe unde ne apuca poate ne amintim toate relele pe care le facem, fiecare in parte si toti impreuna. 

A fost abandonat impreuna cu ceilalti frati ai lui. Ramasese ultimul. Pe toti ceilalti ii calcasera masinile. A pozat ca sa-si arata curajul si hotararea de a trai. cand ne-am intors un sofer cu masina lui intrerupsesera brutal viata unei vietati nevinovate, aruncata in strada din lipsa de civilizatie din partea unor semeni care uneori au ipocrizia de a arunca cu pietre in altii fara sa se uite putin in oglinda. 

Biserica Ortodoxa la un pas de distrugere

Iar e isterie colectiva in Romania. Iar 's-au solidarizat" romanii unii contra altora de zici ca cineva, nu stiu cine, isi doreste foarte mult o destablizare sau chiar o revolta civila in tara asta. Nu stiu daca suntem campionii naivitatii caci am vazut si varianta franceza de la Charlie Hebdo  care, dupa multa emotie cursa pe strazile Parisului si nu numai s-a trasnformat intr-o mare tacere. De ceva vreme insa se vrea discreditarea cu orice pret a Bisericii Ortodoxe. Si cu ajutorul "tinerilor frumosi si liberi" o sa si reuseasca asa cum au reusit si aducerea gangavului indiferent in top si multe alte magarii. Nimeni nu se intreaba de ce s-a aruncat o parte a presei cu toate armele si munitia din dotare pe Biserica Ortodoxa. Bani si afaceri face si Biserica Catolica cu varf si indesat dar despre ea nu sufla nimeni nici macar un cuvintel. In schimb se arunca cu rahat ori de cate ori e nevoie in ortodoxism. Evident, "tinerii frumosi si liberi" habar nu au si nici nu stau ei sa cugete. Ei sunt niste "destepti" cu idei putine si fixe, numai buni de manipulat caci sunt gata sa se arunce ca berbecii cu capul in orice gard. Pacat ca ponoasele le vom trage cu totii chiar daca numai unii ar merita sa si-o ia in bot. Poate ar fi bine sa ii anuntam pe acesti "frumosi si liberi" ca in istoria catolicismului a existat Inchizitia si ca in numele Domnului s-a ucis cu bestialitate si ca banca Vaticanului e una, daca nu cea mai bogata banca din lume si ca Papa nu merge pe jos si are la dispozitie o cohorta de popi care traiesc regeste . Poate se mai informeaza si ei de prin alte parti nu numai de pe facebook si tv.

Dintr-un prost, un prost mai mare

Am inceput un proces de purificare, de detasare sau de nepasare. Nu stiu cum sa-l denumesc dar stiu sa-l prezint. Cand ti se tot aminteste si ti se freaca de nas ca trebuie sa fii performant, constiincios, cat mai aproape de prefectiune, esti decis sa-ti consumi existenta facand lucrurile cat mai bine cu putinta. Da, foarte bine, numai ca nu-ti spune nimeni ca daca o apuci pe calea asta vei fi magarul care trage si mai si primeste bate pe spinare ca nu a fost capabil sa-i termine munca si duduiul sau duduitei ocupat/a cu cleveteala. Sunt intr-un proces nu stiu de care dar pe care il transform intr-o specie de ras, de veselie bizara. Nu mi se plateste munca? Foarte bine, mii de multumiri pentru asta. Nu-ti face griji, maine ma duc sai cer ajutor de la stat pentru hrana, incalzire si cate si mai cate alte ajutoare si o sa ma platesti cu mult mai multi bani decat aia care mi se cuveneau pentru ca ti-am muncit. Ma gandeam ca daca pentru comunism omul nu valora mai mult decat un gandac, pentra capitalism valoarea lui e cam cat a unei rame. Sigur, traim cu impresia ca sistemele create de oameni, a caror inteligenta, morala, etica sunt extrem de indoielnice, ar putea functiona impecabil. Ba pardon. E o vorba -din stejar, stejar rasare...continuarea in titlu. Si prostul e tare fudul. Fudulia sau fuduliile lui sigur devin arma in mana celui inteligent caci prostul nu se prinde niciodata ca scamele aparent scuturate in sila de pe reverul sau nu sunt altceva decat o biata flegma pe care viata i-a aruncat-o fix pe piept

Sa cobori din tren cand trenul merge

Stateam si ma gandeam zilele trecute cum e viata asta .Cei care au asemanat-o cu o gara nu au gresit deloc. Vin trenuri, in unele te urci si ajungi intr-o destinatie pe care nu ti-ai dorit-o sau care nu iti place si nu te satisface, pe altele le ignori si afli mai mtarziu ca daca ai fi avut inspiratia sau inteligenta de a te lasa purtat de trenuri, nu le-ai fi ratat pe cele mai importante. Acum 10 ani am participat la un concurs de scriere  scenarii si am fost pana si eu uimita de laudele pe care le-am primit . S-a stabilit atunci -esti a noastra . Atunci nu stiam cine e sau cat de mare e compania in cauza asa ca am fost multumita ca am castigat concursul si mi-am vazut de prima dragoste-radioul. Acum stiu si mai stiu si ca a fost unul din cele mai importante trenuri in care am urcat ca sa cobor din mers. Un altul a fost o bursa la Londra iar un altul...dar ce sa mai trec in revista toate trenurile din care am coborat in fuga ca sa urc intr-un marfar prafuit care nu stiu cum face, dar trece mereu si mereu prin aceleasi locuri si nu opreste iar mie a inceput sa-mi fie teama sa mai sar din trenul aflat in mers.

Sisi e Nina

Povestea pisicutei care m=a ales de companion al vietii sale se scrie pe noi si noi pagini. Nu am reusit sa o faca sa raspunda la numele de Sisi. Pur si simplu nu-i pasa cand o strigam Sisi. Intr-o zi, cand ma jucam cu ea scarpinand-o pe burtica am tot alintat-o pufarina mica, pufarina mica. La un moment dat din alintul pufarina am ajuns la Nina pufarina si la cuvantul Nina pisicuta a percutat imediat. Acum, cand o strig Nina , iese de oriunde s-ar afla si vine fuguta la mine.
Si iat=o pe Nina dormind dusa pe sub cablul de la laptop.

Je voudrais vous presenter Sisi cum ar zice francezul

M-a ales o pisicuta. M-a gasit in timp ce statea  pe marginea unei sosele, abandonata, cel mai probabi,l de cei in casa carora s-a nascut. Am vazut-o din masina si poate n-as fi oprit daca nu as fi stiut ca in zona respectiva e si o haita de caini fara stapan. Statea ghemuita, cu labutele in san ca o babuta zgribulita, sub ploaia de toamna si astepta. Pe mine ma astepta caci si eu o asteptam pe ea de ceva timp. Pusesem ochii pe alt pisoi dar mi l-a cerut nepoata mea si sa-mi spuna cineva care are nepoti ca poate sa-i refuze. Asa ca la mine a ajuns Sisi. E cea mai cumintica si plina de dragoste pisicuta din cate am vazut eu, alaturi de Bitza. Bitza e motanul adolescentei mele cu care am invatat pentru facultate si care atunci cand considera ca e suficient se aseza cu fundul pe cartile mele si imi dadea cu labuta peste pix. Sisi e acum cu mine, la calculator. Incearca sa urmareasca firul povestirii.

Sanatosi sau frumosi?

Ne ducem tot mai mult catre lucrurile volatile.Vorbesc despre noi, oamenii. Punem tot mai mult accentul pe frumusetea exterioara si vorbim tot mai mult despre valori morale si frumusetea interioara. Vorba ramane la stadiul de vorba caci actiunile noastre ne duc tot mai mult catre opusul vorbelor. Moda se intoarce si se rasuceste ori de cate ori piata o cere si in directia in care o cere. Acum se poarta bio, se poarta home made. De la covoare tesute manual pe care acum niste ani in urma le aruncam la gunoi in favoarea asa ziselor covoare moderne din fibre sintetice, pana la cosmetice home made cu ingredinete naturale. Ar fi bine si frumos daca nu s-ar exagera caci ce  mai e  bio intr-o lume in care aerul e poluat si conform fizicii -aerul umple tot spatiul pe care il are la dispozitie. Daca mai adaugam cate ceva si despre apa, pe care avem grija sa o umplem de gunoaie la fiecare iesire la iarba verde, avem taboul complet al alimentelor bio. In goana dupa frumusetea fizica apelam la orice dar in urma procedurilor, cremelor, dietelor, liposuctiei, operatiilor estetice nu mai ramane decat sufletul ala neglijat care din atata uitare ne-a transformat in niste fiinte acre, obosite si frustrate de trecerea anilor. Sa fim sanatosi si frumosi!