Dintr-un prost, un prost mai mare

Am inceput un proces de purificare, de detasare sau de nepasare. Nu stiu cum sa-l denumesc dar stiu sa-l prezint. Cand ti se tot aminteste si ti se freaca de nas ca trebuie sa fii performant, constiincios, cat mai aproape de prefectiune, esti decis sa-ti consumi existenta facand lucrurile cat mai bine cu putinta. Da, foarte bine, numai ca nu-ti spune nimeni ca daca o apuci pe calea asta vei fi magarul care trage si mai si primeste bate pe spinare ca nu a fost capabil sa-i termine munca si duduiul sau duduitei ocupat/a cu cleveteala. Sunt intr-un proces nu stiu de care dar pe care il transform intr-o specie de ras, de veselie bizara. Nu mi se plateste munca? Foarte bine, mii de multumiri pentru asta. Nu-ti face griji, maine ma duc sai cer ajutor de la stat pentru hrana, incalzire si cate si mai cate alte ajutoare si o sa ma platesti cu mult mai multi bani decat aia care mi se cuveneau pentru ca ti-am muncit. Ma gandeam ca daca pentru comunism omul nu valora mai mult decat un gandac, pentra capitalism valoarea lui e cam cat a unei rame. Sigur, traim cu impresia ca sistemele create de oameni, a caror inteligenta, morala, etica sunt extrem de indoielnice, ar putea functiona impecabil. Ba pardon. E o vorba -din stejar, stejar rasare...continuarea in titlu. Si prostul e tare fudul. Fudulia sau fuduliile lui sigur devin arma in mana celui inteligent caci prostul nu se prinde niciodata ca scamele aparent scuturate in sila de pe reverul sau nu sunt altceva decat o biata flegma pe care viata i-a aruncat-o fix pe piept