O parte a patrimoniului nostru cultural de care putini mai sunt cei care se ingrijesc.Ne pasa prea putin de identitatea noastra din lipsa de educatie in primul rand, lipsa din care rezulta si gustul pentru nimicuri , gustul pentru non valoare .Ma intreb cum sa facem sa conservam aceste mestesuguri , cum sa facem sa se perpetueze, cum sa le transmitem urmatoarelor generatii. Ce vrem sa lasam in urma noastra? Cadavrele unor exploatari facute de niste companii lacome sau arta si frumosul romanesc?Paduri virgine in care viata e prezenta sau munti secatuiti?Raiul sau Iadul? Cum vrem sa fie viata noastra ?
Cred că traiul destul de greu pe alocuri ne face şi nu doar pe noi ci mai ales generaţia următoare să ne orientăm spre lucruri , ocupaţii efemere dar profitabile pe timp scurt intrând astfel în marea automatizată de oamenii ai muncii ce nu mai au nici timp nici chef pentru a-şi hrăni sufletul nici identitatea . Diferenţa o face partea materială , snobismul excelează , kitsch-ul ia locul culturii iar noi în general devenim seci .
RăspundețiȘtergereE simplu totuşi să prevenim .
Toti suntem implicati cumva in tavalugul asta care ne zdrobeste sufletele.Cred ca exact asta ne e salvarea -sa ne orientam putinul timp ramas liber catre ce e cu adevarat de pretuit.
ȘtergereOamenii aveau astfel de mestesuguri din pasiune. Mai exista pasiune in ziua de azi?
RăspundețiȘtergereda , mai exista dar aspru pedepsita .
Ștergere