Cand confuzi viata cu societatea si ifosele cu modernitatea

Ce faci cand iti confunzi viata cu cariera, cu functia? Ce asteptari ai de la o societate aflata de prea multa vreme in deriva? Stie cineva daca voluntariatul exista cu adevarat in Romania? Astazi o tanara mi-a spus ca isi doreste foarte mult sa faca voluntariat si nu gaseste nicio organizatie umanitara care sa se ocupe cu asa ceva. Mi se pare ca nu reusim sa fim ceea ce ar trebui sa fim. Ca nu exista locuri de munca platite e una dar nici pe gratis nu vrea nimeni? Pe de alta parte cineva care a avut o functie la viata lui plangea in hohote, si nu exagerez, ca il pensioneaza sistemul si ca nu-si doreste. Nu stiu daca era deznadajduit ca nu isi mai gaseste locul, utilitatea sau pur si simplu avea in minte doar pierderea functiei. Cert este ca sentimentul de inutilitate este criminal pentru oameni care au muncit cea mai mare parte a vietii si apoi sunt aruncati de societate ca pe insula elefantilor. Daca ne uitam adanc in interiorul nostru, in constiinta noastra oare ne place ce vedem? Acuzam in stanga si in dreapta dar un research in propria constinta ce-ar scoate oare la iveala?

Lectii de morala intre o mama si fiica ei: Sunteti o generatie care habar nu arece inseamna solidaritatea. Sunteti in stare sa va calcati in picioare fara sa va dati seama ca din invingatori oricand puteti ajunge invinsi si aveti nevoie de sprijinul celorlalti-zice mama. Raspunsul fiicei de 22 ani: _Asa ne-ati educat . Scurt, cuprinzator, la obiect si dur dar foarte real. Exista generatiile care s-au considerat elevate, educate, care puneau la zid generatiile care au acum 70, 80 de ani reprosandu-le ca sunt inapoiati si nu stiu cum e cu copiii dar ce-au facut ei pentru fii si fiicele lor? Ce-au reusit sa dea? Ah si au si o scuza absolut idioata: daca n-ar fi asa n-ar putea supravietui in societatea de azi. Dar inteligentii astia nu inteleg ca societatea, felul in care functioneaza, e dat exact de comportamentul uman .