Intrebari ...fara raspunsuri

De ce ne place sa ne laudam noi pe noi insine atat de mult?Ce voluptate se ascunde in sufletul nostru atunci cand stam asa, intr-un cot, si ne comparam cu alte natii?Dar cand ne apuca lehamitea de noi insine si ne criticam semenii fara nicio apasare, amestecand bunii cu raii, eroii cu dezertori ?Cum nu reusim noi, romanii, sa ne echilibarm un pic si sa vedem lucrurile dintr-o perspectiva reala?Or fi frustarile?O fi lipsa de intelegere?Se tot da vina pe regimul communist care ne-a transformat in surzi si orbi .Dar de ce unii au reusit sa iasa din mutenie si din nepasare?Au iesit dar indifferent cat de limpede si deschisa ar fi mintea lor , tot aluneca in pacatul de a se compara cu alte popoare si , nu stiu cum,  sa descopere ca tot noi suntem mai cu mot.Sa ne urmareasca oare sindromul caprei raioase?De ce trecem de la o extrema la alta?Ba ne punem cenusa in cap ba ne laudam devenind  usor ridicoli .Ba ne trezim ca nu suntem buni de nimic, ba suntem multilateral dezvoltati?Amestecam oare descurcareala tipic romaneasca cu istetimea, cu agerimea, cu desteptaciunea?Si cum naiba reusim de fiecare data sa cadem in fund si nicioadata in picioare?oare pentru ca nu suntem consecventi cu noi insine?Si de nu suntem capabili sa laudam sis a recunoastem cu sinceritate si admiratie valorile reale?De ce spunem tot timpul , e foarte buna pictura asta dar ii lipseste ceva.Sau e foarte buna sportive asta dar s-o fi vazut-o pe aia din SUA .Ce-o fi in neregula cu noi?Si de facem noi mereu si mereu parade de sentimentele noastre nationaliste atata timp cat nu trebuie sa trecem si la fapte?De unde vine proverbul:Se apuca romanul cu greu de ceva dar cand se lasa, se lasa usor?Oare ne lipseste constiinta valorii sufletului individual?