Mai reci ca gheata mai napasatori ca piatra

Zilele astea a fost un pic mai frig.Mai frig fata de zilele precedenta atlfel poate chiar usor mai cald decat in mod obisnuit.Dincolo insa de recele de afara mai trista este raceala din interior .In plin centrul unui oras in care limuzinele de lux nu mai reprezinta demult aparitii sporadice, pe jos, direct pe faimoasele deja pavele cu care edilii oraselor au garnisit strazile dar maia les propriile buzunare , stateau o femeie a carei varsta nu puteai s-o definesti si un batran.Spun nu puteai sa o definesti pentru ca putea avea si 35 de ani dar 50 .Poate mai degraba conform datelor de pe actul de identitate avea 35 dar arata cam de 50 si poate ca si traise cat un altul in 70 de ani.Incercau sa obtina bani de la oamenii care ar fi avut curiozitatea sa se cantareasca .Batranul avea ca principala activitate sa tina cat mai sus ca sa fie vizibil, un carton pe care era scris pretul urcarii pe cantar.1 leu.Numai ca era atat de slab si atat de oboist de viata si de greutatile ei incat tinea cartonul intors invers.Doi oameni s-au oprit , s-au cantarit si apoi s-au arat foarte nemultumiti de sum ape care femeia o pretindea .Nu au maid at nimic.Intr-un acces de furie de neputinta si poate de disperarea pe care o da saracia, femeia a smul cartonul din mana batranului , l-a pocnit cu el peste maini si a inceput sa tipe.:”Mor de foame, mananc din tomberoane, pleaca de aici si lasa in pace, pleaca ca nu mai pot.Mor de foame,Nu esti bun de nimic , nu faci nimic”.Dincolo de disperarea femeii mult mai dureroasa mi s-a parut linistea batranului.Era tacut si nemiscat.A primit toate injuraturile si cartoanele peste maini fara sa clipeasca.daca moartea ar fi venit peste el in acel moment probabil ca ar fi primit-o la fel.Parea sa nu –i mai pese de nimic.Viata il obosise atat de mult incat parea ca singura lui dorinta e sa doarma pentru vecie .Nimeni de pe strada nu a schitat niciun gest.Nici macar nu s-a uitat cineva catre cei doi candidati la moarte prin infometare.Semn ca era o scena normala. O scena care face parte din decorul cotidian.O scena care nu mai revolta pe nimeni, nu mai punea pe nimeni pe ganduri .Nimeni nu mai avea timp si pentru drama celor doi.Unii pentru ca poate traiau propriile drame altii pentru ca li se intamplase o drama si mai mare-erau mai reci  reci decat un blog de gheata si mai nepasatori decat pietrele.Nu vreau sa judec pe nimeni.Scena m-a pus pe ganduri si mi-a ramas in minte ca o schija din obuzul umanitatii .