Zilele astea a fost un pic mai frig.Mai frig fata de zilele precedenta atlfel poate chiar usor mai cald decat in mod obisnuit.Dincolo insa de recele de afara mai trista este raceala din interior .In plin centrul unui oras in care limuzinele de lux nu mai reprezinta demult aparitii sporadice, pe jos, direct pe faimoasele deja pavele cu care edilii oraselor au garnisit strazile dar maia les propriile buzunare , stateau o femeie a carei varsta nu puteai s-o definesti si un batran.Spun nu puteai sa o definesti pentru ca putea avea si 35 de ani dar 50 .Poate mai degraba conform datelor de pe actul de identitate avea 35 dar arata cam de 50 si poate ca si traise cat un altul in 70 de ani.Incercau sa obtina bani de la oamenii care ar fi avut curiozitatea sa se cantareasca .Batranul avea ca principala activitate sa tina cat mai sus ca sa fie vizibil, un carton pe care era scris pretul urcarii pe cantar.1 leu.Numai ca era atat de slab si atat de oboist de viata si de greutatile ei incat tinea cartonul intors invers.Doi oameni s-au oprit , s-au cantarit si apoi s-au arat foarte nemultumiti de sum ape care femeia o pretindea .Nu au maid at nimic.Intr-un acces de furie de neputinta si poate de disperarea pe care o da saracia, femeia a smul cartonul din mana batranului , l-a pocnit cu el peste maini si a inceput sa tipe.:”Mor de foame, mananc din tomberoane, pleaca de aici si lasa in pace, pleaca ca nu mai pot.Mor de foame,Nu esti bun de nimic , nu faci nimic”.Dincolo de disperarea femeii mult mai dureroasa mi s-a parut linistea batranului.Era tacut si nemiscat.A primit toate injuraturile si cartoanele peste maini fara sa clipeasca.daca moartea ar fi venit peste el in acel moment probabil ca ar fi primit-o la fel.Parea sa nu –i mai pese de nimic.Viata il obosise atat de mult incat parea ca singura lui dorinta e sa doarma pentru vecie .Nimeni de pe strada nu a schitat niciun gest.Nici macar nu s-a uitat cineva catre cei doi candidati la moarte prin infometare.Semn ca era o scena normala. O scena care face parte din decorul cotidian.O scena care nu mai revolta pe nimeni, nu mai punea pe nimeni pe ganduri .Nimeni nu mai avea timp si pentru drama celor doi.Unii pentru ca poate traiau propriile drame altii pentru ca li se intamplase o drama si mai mare-erau mai reci reci decat un blog de gheata si mai nepasatori decat pietrele.Nu vreau sa judec pe nimeni.Scena m-a pus pe ganduri si mi-a ramas in minte ca o schija din obuzul umanitatii .
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
NU sunt cuvinte suficiente pentru a exprima in ce hal a ajuns lumea , cat de saraci suntem si cat de amarati , cat de sfarsiti si incapabili sa mai facem ceva pentru a ne salva , nu mai avem putere, ne zbatem fara sens in propria mocirla si nu suntem capabili sa iesim din ea, nu stiu daca mai exista speranta pentru foarte multi dintre oameni, asta este tara in care traim , asta este lumea in care se intampla viata noastra.
RăspundețiȘtergereTomita, am invatat ca cel mai bine e sa tragi invataminte din ceea ce e in jurul tau si sa nu te framanti sau sa iti/le plangi de mila. Pana una alta, fiecare a avut sansa lui. Stiu oameni care s-au nascut deja in groapa dar care au razbit sa iasa din ei.
RăspundețiȘtergereTata zicea ca locul tuturor relelor e pe pamant. Nu trebuie si nici nu putem sa il alungam. Prin ceea ce se intampla rau putem noi deveni mai buni.
Stere
Nu cred ca e atat de simplu si un lucru este cert :din suferinta altora sau nu se invata nimic sau prea putin si asta numai in cazul persoanelor extrem de empatice si de intelepte.Nu cred ca e nici cazul meu nici cazul tau in privinta intelepciunii.Pe de alta parte nu cred in solutii unice ale unor probleme atat de variate cum sunt oamenii.Si mai e ceva.Niciun om nu poate sa se implineasca pe deplin intr-o societate care nu ii permite acest lucru.Si mai e ceva.Oamenii nu pot face nimic singuri.Au intotdeauna nevoie de o mana intinsa si asta sti si tu la fel de bine ca si mine .
RăspundețiȘtergereCred ca trebuie sa stii cum sa intinzi mana spre ajutor. Cred ca poti si tu si cred ca si eu sa fim intelepti si sa vedem raul ascuns in oameni, macar partea din el care te trage in jos. Mai cred ca a te implini nu tine de societate, a te implini e o stare de gratie pe care o dobandesti inauntrul tau. Si da, sunt de acord ca oamenii au probleme variate care nu o solutie unica. Insa orice solutie salvatoare vine din adancul fiintei proprii, rodul unor cautari, acumulari, experiente...
RăspundețiȘtergereEu nu am pretentia ca as putea sa cunosc raspunsul pentru fiecare problema in parte.Nici nu pot sa sugerez cuiva ce ar putea sa faca si ce nu pentru ca nu sunt in pielea lui.Dar cred cu tarie ca modul in care functioneaza societatea iti poate influienta fie in bine fie in rau viata.Deasemnea nu cred ca un om poate sa faca orice doreste de unul singur.Suntem intr-o interdependenta fie ca ne place sa admitem acest lucru fie ca nu.Sigur ca pot sa inteleg ca exista oameni care nu au putut sa-si fructifice sansele dar nu am nicio idee ce anume i-a determinat.In multe cazuri lipsa educatiei, a unui sistem de gandire si de intelegere pot determina o oarecare lipsa de actiune si atunci vine firesc intrebarea?Oare nu tot societatea, familia si mediul in care ai vietuit si convietuit si-au pus o oarecare amprenta asupra ta?!Expresia aceia "te trage in jos" imi este neplacuta dintr-un sigur considerent.Este sibiectiva si tine ca capacitatea fiecaruia de a intelege.In jos s-au simtit trasi si unii care s-au imbogatit prin tot felul de lucruri si actiuni mizerabile si la un moment dat au ajuns la concluzia ca ei iata isi pot permite sa cumpere pe oricine altcineva in locul celui cu care si-a impartit viata pana in acel moment.Subiectl asta e foarte amplu si eu chiar nu cred ca exista oameni eminamente rai .Cred in dualitatea lucrurilor .Nu cred deasemnea ca exista oameni eminamenta buni/.Astazi am stat de vorba cu un pensionar care inainte de iesi la pensie a ocupat o functie ametitoare ca marire si importanta .Mi-a spus asa"Am facut marea greseala de a ocupa o functie in tinerete si am ajuns la concluzia ca atunci am fost inconjurat numai de oportunisti in timp ce oamenii care cu adevarat m-au preciat s-au departat in timpul acela de mine pentru ca nu mai reuseau sa ajunga la mine din cauza oportunistilor.Viata este extrem de complexa dar nu cred ca trebuie tratata complex.In fiecare zi afli lucruri, daca evident ai dorinta de a afla, care te fac sa te intrebi ce e cu adevarat important in viata .Pot dezvolta discutia asta pe durata a cateva sap[tamani insa nu cred ca vorbim aceiasi limba.Pot aduce argumente multiple si pro si contra dar nu cred ca voi ajunge la o concluzie .Am spus si in articol.Nu judec pe nimeni dar prefer sa raman asa cum sunt decat sa ajung sa ma impaunez ca eu sunt capabila sa-mi guvernez intreaga viata cu o mana de fier pentru ca stiu ca oricand un eveniment neprevazut, o intamplare nefericita ar putea sa te transforme intr-o clipita intr-un om mort (la modul impropriu) din stapanul tau absolut.Si raman la parerea mea.Oamenii sunt puternici numai impreuna.De unul singur nu esti decat o frunza care ameteste in vartejul vietii
RăspundețiȘtergereDe acord si nu de acord. Avem insa timp sa ne risipim cu altii? Sau avem dreptul sa luam asupra noastra patimile altora? Sau suntem sensibili la senzatia de bine care ne-o da oferirea ajutorului din mila si compatimire?
RăspundețiȘtergereE o linie sensibila! Nu e oare vanitatea noastra? Putem noi CHIAR ajuta pe cineva care alege sa traiasca asistat sau ajutat?
Daca a incerca sa ajuti inseamna a-ti risipi timpul propriu si nu merita un asemenea efort atunci ma rezum la :no comment
RăspundețiȘtergereNu ai inteles. Cu ce ajuti? Ce anume din ceea ce oferi poate ajuta cu adevarat pe cineva? Un colt de paine? 100 de lei?
RăspundețiȘtergereBineinteles, sunt cazuri de oameni intr-o mare depresie. Sau oameni carora li se face o mare nedreptate. Istoria e plina de ei. Dar eu incercam sa iti spun altceva si anume ca linia dintre mila si hranirea vanitatii noastre e o linie foarte fina. Si ajutorul nostru dat unor oameni se poate interpreta in fel si chip: sunt oameni care profita de ajutorul nostru pentru a isi hrani viciile sau isi fac din apelul la mila altora un modus vivendi. Sunt oameni care din varii motive sunt inlaturati din orice cerc social sau familial si care orice ai face nu ii poti consola sau schimba. Sunt oameni care au probleme medicale si atunci societate trebuie (la noi corect ar fi "ar trebui") sa le ofere protectie si tratament.
Insa majoritatea sunt cei care apeleaza la mila pentru ca nu si-au stiut trai viata. De aia ziceam ca toti suntem egali, pentru ca toti am avut aceiasi sansa in viata, indiferent de circumstantele in care te nasti sau evoluezi. Depinde doar de tine si de felul cum iti faci viata sa nu depinzi de mila nimanui.
Eu personal nu inteleg mila. Mi se pare un sentiment inferior si de fapt umilitor pentru cel caruia i se adreseaza.
In locul ei aleg caritatea. Intelegerea reala a situatiei si ajutorul real.In loc de compatimire, ajutor. In loc de bani, un loc de munca, in loc de oftat cu o lacrima in ochi, o cercetare si o intelegere a situatiei. Adica tratament, nu paleative.
In loc sa arunci unuia un leu la colt de strada mai bine il inveti sa si-l munceasca.
Asta ziceam.
Corect.Cam totul mi se pare corect de data asta .As vrea totusi sa precizez ca nu am pledat niciodata pentru pomeni.Pomenile mi se par niste actiuni cu rezultat pe minus nici macar pe zero.Eu sunt oarecum revoltata pentru ca societatea nu ofera tratament egal.Eu nu ma simt egala in drepturi cu toata lumea .Nu cred ca exista sanse egale.Cred ca exista sanse pentru toate lumea insa pentru unii sunt mai egale decat pentru altii.In afara de aceasta egalitate de sanse care tu crezi ca exista iar eu cu o multime de argumente pot demonstra ca nu exista , restul discursului tau mi se pare rezonabil si real .Asadar , disputa s-a incheiat (glumesc)
RăspundețiȘtergereSi aici am dubii.
RăspundețiȘtergereMi se pare o idee "de-a gata" cum ca societatea nu te ajuta. Nu e nevoie de ea sa te realizezi.
De fapt, ideea ca "altii" iti definesc viata ta e falsa. Tot zacamantul tau e doar in tine. Si sansele ti le dai singur, daca esti realist.
Ideea asta de "altii" e refugiul in care ne ascundem la esecuri. Stim sa dam mereu si mereu vina pe orice altceva: pe destin, pe soarta, pe Dumnezeu, pe biserica, pe conspiratii, pe rautate, pe societate, pe droguri, pe Basescu si Boc, pe Yalta, Malta, masoni, evrei, Ceausescu, Stalin, Gica Petrescu... cand ar trebui, de fapt, sa dam vina pe noi, daca e sa gasim vinovati. Dar decat sa cautam vinovati, sa invatam sa ne bazam doar pe noi insine ca sa avem succes. Sa fim indrazneti. Doar cei indrazneti inving.
Stereotipii.Am auzit chestiile asta de o mie de ori .Sunt teorii care nu prea au ce cauta in realitate .
RăspundețiȘtergereLe gandesti asa daca nu le intelegi. Nu cred ca sunt teorii decat in masura in care nu ti le poti insusi din diverse motive. Si in viata, ca si in arta, cred ca totul se face cu tehnica. Iar una din tehnici e sa nu fi vulnerabil. Sa nu atarni sau sa depinzi de altii decat atunci cand singur nu mai ai ce face.
RăspundețiȘtergereAsa ca iti doresc succes spre o definitivare a ta! Meriti sa simti ca poti face tot ce vrei singura. SI mai ales, tot singura, sa elimini tot ce e rau din viata ta.
Din fericire pentru mine nu depind de nimeni.Nu imi atarna nimic nici de picioare nici de gat.Trebuie insa sa spun ca atunci cand omul ramane doar tehnica si isi pierde sufletul de demn de toata compatimirea .Am spus ca o sa-ti dau cateva argumente care sa demonstreze ca sansele nu sunt egale .Iata:locul de purtator de cuvant a unei companii foarte importante a fost ocupat de o persoana semianalfabeta prin scoaterea fortata la pensie a fostului purtator de cuvant.Cati absolventi de PR crezi ca sunt in tara asta?Multi, foarte multi si unii foarte buni.Au avut vreo sansa in fata acestei persoane absolut submediocra?Nu e vorba aici de egalitate de sanse ci exact de lipsa vreunei sanse.Intr-o banca (cea mai mare din Romania) nici macar femeia de servici nu este angajata acolo fara sa aiba pe cineva in spate.Gasesti familii intregi .Cati absolventi de finante banci sunt in tara asta?Multi, foarte multi, unii foarte buni dar in locul lor au fost angajati absolventi de niversitati private submediocre de psihologie de exemplu care habar nu au ce inseamna finante banci.Doua exemple din sectorul privat caci in cel de stat lucrurile sunt si mai rele.Iti dau alte sute de exemple din sectorul privat ca sa vezi ca viata reala nu are nimic de-a face cu cartile sau teoriile.Exista si accidental povesti de succes dar sunt cu totul accidentale pe cand ceea ce ti-am descris mai sus a aproape generalizat .Sigur ca mai exista si posturi mici si nesemnificative in care muncesti mult si esti prost platit.Alea mai raman si pentru aia carora le dai tu in mintea ta sanse egale.Mi se pare insa ipocrit de-a dreptul sa vorbesti despre dezvoltarea personala facuta doar pe spatele tau atunci cand de-a lungul timpului au existat nenumarate cazuri in care ai fost ajutat, ti s-au intins maini , au fost impins, ti s-au deschis usi.E usor de fii ipocrit , e mai greu sa fii corect .In final iti multumesc pentru urari dar as vrea sa stii ca eu aici nu pledez cauza mea .Din fericire pentru mine am in jurul meu oameni care mi-au intins mana si oameni carora le-am intins mana .
RăspundețiȘtergere