marți, 29 iunie 2010

Cum descopera pdl-istii roata in fiecare zi sau imparat in tara orbilor

Intr-un articol publicat in Wall Street consiliera lui Boc( mi-e greu sa-l denumesc prim ministru intrucat da dovada de o slaba pregatire, comportament idiot si agresivitate) descopera nu stiu pentru cine roata.De altfel am mai vazut-o pe dna Vass pe la televizor dandu-si  o prea mare importanta.Presupun ca dna Vass este una dintre eminentele cenusii ale PDL, insa e ca un imparat in tara orbilor.E suficient sa stii sa citesti ca sa te consideri un destept intr-o ceata de analfabeti .Madame Vass ne citeste un studiu despre pensii si cum ar trebui de fapt ca patru salariati sa cotizeze pentru un singur pensionar si cum ar trebui, ca sa scapam de deficitul mare al fondului de pensii, sa ne retragem din activitate pe la vreo 68 de ani.Unii dintre comentatori chiar sunt de accord cu aceasta propunere de a mari varsta de pensionare.E o capcana in care,cei invatati sa isi tina creierul la lancezit , cad de fiecare data.Madame Vass este oarecum intrigata de decizia Curtii Cosntitutionale de a nu accepta reducerea pensiilor dar nu sulfa un cuvant despre faptul ca daca un om isi pierde locul de munca pe la 45 de ani sansa lui de a se reangaja tinde vertiginos spre zero.Madame Vass nu sulfa un cuvant despre obligatia celor care conduc statul de a asigura conditiile dezvoltarii economice.Madame Vass nu sulfa un cuvant despre faptul ca societatea romaneasca nu este bazata pe meritocratie ci pe pilocratie.Nu sulfa un cuvant despre faptul ca partidele politice, compuse in mare parte din ratati professional, de rea credinta(iar PDL chiar se distige in acest clasament), n u au facut altceva decat sa sufoce si sa distruga o societate si o economie  si asa framantata de prea multe probleme.Madame Vass ne povesteste cum ca un om trebuie sa cotizeze timp de 40 de ani la fondul de pensii, gestionat de stat, ca sa beneficeze, in cel bun caz, vreo zece ani de o pensie cu care nu isi poate asigura traiul.Daca faci un calcul simplu ajungi la concluzia ca ar fi mult mai rentabil sa iti gestionezi singur fondurile din moment ce insasi madame Vass recunoaste ca statul nu se sinchiseste pentru a eficientiza economia si nici macar pentru a gestiona bine aceste fonduri.Cine are chef poate sa-si faca un calcul cat cotizeaza in 40 de ani la fondul de pensii si cam cat primeste in contul pensiei si asa isi poate da  seama cam cat de eficiente sunt institutiile statului si cam cat respect merita mincinosii din politica cototati pe niste fotolii mult prea inalte pentru creierul lor .

joi, 24 iunie 2010

Frica si non activitatea creierului

Suntem o lume  de panicati in marea noastra majoritate.Ne e frica de ziua de azi, ne e frica de ziua de maine, simtim frica in fata unor animale, ne e frica de moarte si in general ne e frica sa traim.Dar nu am fost construiti asa.Dupa mii de ani stiinta demonstreaza ceea ce unele culturi ne spuneau de multa vreme.Omul nu a fost construit cu frica .Frica nu face altceva decat sa iti puna piedici, sa te faca sa stai rezervat , sa te  faca nu traiesti .Daca respecti si pretuiesti viata nu ai cum sa te sperii de moarte-aceasta era filozofia samanilor.Popoarele “civilizate” au lasat de o parte respectul fata de viata in marea ei complexitate si si-au incarcat bagajele cu frici.Iata ca stiinta ne demonstreaza negru pe alb ca frica nu este si nu a fost caracteristica omul ci mai degraba reprezinta o anulare a unei regiuni din creier,cortexul cingulat anterior subgenual.Am un mare sentiment de bucurie cand vad ca stiinta abordeaza parti lasate in uitare .Asa ca atunci cand ne e frica respectiva regiune din creier este anulata.Nu functioneaza, nu emite semnale, nu e activa.Asadar intr-un viitor apropiat omul si-ar putea regasi curajul cu care a fost inzestrat inca de la creatie .De fricile noastre beneficiaza din plin altii.Pentru noi, carora ni se tot inoculeaza frici peste frici , viata devine ca o cusca in care te zbati fara sa gasesti modalitatea de a te elibera doar pentru ca ne frica de poarta larg deschisa prin care am putea iesi redandu-ne astfel libertatea.Caci daca adevarul ne elibereaza lipsa fricii ne face cu adevarat stapanii propriei noastre vieti .Despre experimentul frica revista Neuron aduce amanunte extrem de interesante, rezultate spectaculoase care au putut fi posibile gratie RMN (un salut respectuos celui care a descoperit aceasta metoda de investigatie )

marți, 15 iunie 2010

As vrea asigurari de sanatate in Ungaria

Daca in urma cu niste ani despre medici se vorbea cu consideratie si recunostinta, in ultima vreme intre omul pacient si omul medic este un razboi pe viata si pe moarte din care, desi nu constientizeaza niciuna dintre cele doua tabere beligerante, nu castiga nimeni.Ar parea ca victorios iese medicul mai ales ca de intelepciunea, educatia si constinta lui depinde viata pacientului.Asta este doar o aparenta intrucat profesiunea de medic, candva respectata si respectabila a ajuns in momentul de fata un fel de paria.Indiferent pe ce site al institutiilor medicale intri comentariile pacientilor iti starnesc fiori de groaza pe sira spinari.Fie ca sunt clinici private, fie spitale de stat, pacientii nu au aproape niciun cuvant de lauda .Spitalul Universitar de Urgenta din Bucuresti –dupa cum ii suna titulatura ar trebui sa fi adunat toata  spuma medicinii  romanesti.Acolo ar trebui sa existe inalt profesionalism, etica si morala.Pe forum lui comentariile aproape in exclusivitate sunt de felul de mai jos:
Era 1 februarie 2008.
Omul caruia i-am încredintat viata copilului meu, PROF. HORHOIANU VALERICA, ma programase la cezariana pe 22 ianuarie 2008. M-am dus, m-am internat, veneam e la 300 de km, aveam atâtea sperante, asteptasem atât de mult, aveam 39 de ani, era visul meu împlinit, urma sa aduc pe lume un înger...
M-a externat si m-a trimis acasa.
Mi-a spus ca mai pot astepta o saptamâna.
Cu toate ca aveam 39 de ani, hipertensiune de sarcina, era iarna, veneam de la mare distanta si echografia arata ca lichidul amniotic era putin, placenta de gradul III, riscul major...
Am crezut în acest doctor si nu în mine, desi si eu sunt medic.
Am uitat tot ce am învatat, pentru ca nu-mi permiteam opinii de nespecialist în cazul meu.
Urma sa ma întorc în spital pe 2 februarie.
Puiul meu n-a mai putut astepta atât.
Un infarct pe cordonul ombilical, dn cauza tensiuni mele...
S-a stins de ziua mea.
S-a nascut fara viata...
Toata viata, de ziua mea, pe 1 februarie, o sa numar câti ani ar fi avut...
Dl Doctor n-a avut chef de mine...
Era plictisit, ocupat...
Cezariana mea îi încurca planurile...
M-a convins ca e cazul sa plec din spital, sa astept...
El nu-si mai aminteste de mine, cu siguranta...
Cine sunt eu pentru el?
NIMENI !
am avut un frate ....care a stat doua zile ventilat in aparate ....apoi a decedat ....in tot acest timp am vazut cum doctorul nici macar nu viziteaza acesti bolnavi care se zbat intre viata si moarte ...sunt suficiente asistentele ....care asteapta ca aparatele sa sune in acel tragic mod in care anunta sfarsitul .....imi exprim parerea ca in terapie in afara de oxigen si glucoza ei nu primesc nimic ....poate indiferenta ...in orice spital din afara ......sunt putine cazurile de deces ...si sunt considerate drame ....aici drama ar fii sa te faci bine ...oricum sunt platiti f prost si sunt de acord cu asta ....dar fiecare minut de viata castigat ar trebui sa insemne ceva pentru un medic ....si stau gramada toti inghesuiti in acelasi salon ....ar trebui izolati ....ce faci cu moralul lor cand mor la cativa metrii de tine ....concluzia mea e simpla TERAPIA INTENSIVA A SPITALULUI UNIVERSITAR ESTE O FABRICA DE MORTI ...si imi pare rau sa spun asta
Cam aceaisi situatie intalnesti si pe forumurile clinicilor particulare.Si evident iti pui intrebarea:Ce se intampla cu profesiunea de medic?Mai are vreo noblete?Ce i-a dezumanizat in halul asta pe cei care sunt acum urmasii celor care isi riscau propria viata pentru a salva viata pacientilor lor?Ce legatura mai are o astfel de profesie cu respectul?Si cum isi permit sa mai iasa la tv si sa acuze oamenii ca nu vin la medic decat in ultima clipa?Se intreaba vreun realizator tv sau vreun medic de ce aleg oamenii tot felul de vraci mai mult sau mai putin escroci ,aleg sa nu se prezinte la medic, aleg sa-si duca bolile pe picioare pana se prabusesc?Cine raspunde pana la urma pentru acest deja salbatic si primitiv act medical?De ce a fost condamnat dr Mengele dar altii nu?As vrea sa stiu si parerile altora in legatura cu experientele pe care le-au avut in sistemul sanitar  si as mai vrea sa aflu cum as putea sa platesc asigurari de sanatate in Ungaria .

duminică, 6 iunie 2010

Nero de Romania

Puteam sa va ucid pe toti fara nici o explicatie. Nici macar n-as avea nevoie sa zic :”Omorati-i !”. Ar fi de ajuns sa arat cu degetul pe cei care urmeaza sa fie injunghiati. Dar am vrut sa fac ceva pentru voi si de aceea renunt de bunavoie la privilegiul zeilor de a fi muti, sa va spun de ce va omor.
Ei bine, va dau o sansa rara. Aceea de a muri nevinovati. In felul acesta, va feresc de primejdia de a gresi.
Si pe urma chiar faptul ca va socotiti nevinovati arata ca purtati in voi samanta raului, ca ganditi. Or, gandind, nu ma veti considera niciodata un zeu adevarat, chiar daca va veti pleca in fata mea si-mi veti aduce, ca si altii, ofrande. Veti recunoaste doar de teama ca sunt zeu. Si, intr-o zi, ati putea deveni judecatorii mei. Trebuie sa fiu, prin urmare, prevazator, sa va ucid eu, inainte de a ma putea judeca voi, sa-i inlatur pe toti cei care, intr-o zi, m-ar putea judeca. Nu e firesc sa ma apar ? Voi fi in siguranta abia atunci cand tribunalul in care as putea fi tarat va fi gol.
De fapt, asta fac de cand am reusit sa-l inlatur pe Britannicus de la tronul lui Claudiu, dar voi n-ati priceput. Ii caut pe cei care mai gandesc. Cu cat ucid mai multi, cu atat scade numarul celor care m-ar putea judeca. Vreau sa-mi ucid judecatorii acum, cata vreme se afla in puterea mea. Mai tarziu, daca as fi tarat in fata lor, ar trebui sa plec capul sau sa-mi deschid venele ca Seneca. Ei, nu. Nu sunt dispus la una ca asta. Ce fel de zeu as mai fi eu atunci ? N-am devenit zeu pentru a ma retrage in Olimp. Am ramas pe pamant, sa domnesc peste muritori si chiar sa-i ajut sa moara mai repede.
Ca sa nu mai spun ca nu mi-a placut nici altceva. Cei care gandesc isi ingaduie sa judece ei insisi ce e bine si ce e rau, or, asta numai destinul si cu mine stim. De ce v-ati amestecat in lucruri care nu sunt de nasul vostru ? Voi singuri m-ati silit sa va dau pe mana garzii pretoriene. Si o fac fara remuscari pentru ca, declarandu-ma zeu, m-am scutit de problemele de constiinta. Zeii ucid fara sa fie datori sa-si motiveze crimele. Asta e treaba celor care scapa neomorati. ”(Octavin Paler-Polemici cordiale) Vi se pare cumva ca acest discurs si mai ales acest personaj, care e nimeni altul decat Nero, imparatul dictator si criminal al Romei , seamana cu discursurile unui alt zeu, contemporan cu noi ?Nu vi se pare ca doar modul in care se infatuieste crima este altul?Nu mai mai usor ci doar diferit, caci Nero dorea sa-i injunghie in timp ce in cazul nostru, zeul de la Cotroceni care stapanesti haita de centuristi politici, prefera moartea lenta, moartea in chinuri.Nu e atat de evidenta asemanarea incat citind sa te treaca un fior rece si sa te faca sa iei decizia de a nu mai lasa scelerati sa conduca destine?Nu e atat de evident modul in care jivinele politice care conduc astazi Romania, in dementa si prostia lor si din ignoranta noastra, ajung sa decimeze populatia ?Nu credeti ca miile de ani care au trecut peste noi ar fi trebuit sa ne faca sa evoluam ?Si nu credeti ca pana la urma gandirea ramane principala metoda de aparare si supravituire a rasei umane?Nu credeti ca ar fi momentul sa ne aratam suprematia in fata centuristelor si dezaxatilor politici?


joi, 3 iunie 2010

Ce are omul cu maimuta?

Nu stiu cine este autorul acestei poezii suprarealiste dar a reconfirmat idea potrivit careia uneori daca indraznim sa comparam omul cu vreun animal riscam sa jignim animalul
Reflectiile unei maimute
Odata, o maimuta din neamul Anecdotic,
Venind la sfat pe-o creanga de arbore exotic,
A zis: Atentiune! Sunt foarte afectata!
Tot circula o vorba, deloc adevarata
Ca omul ar descinde din buna noastra rasa.
 Ba chiar ideea asta îmi pare odioasa!
Si, zau, savantul Darwin , tot neamul ni-l jigneste
Când spune cum ca omul cu noi se înrudeste!
Ati pomenit vreodata divorturi printre noi?
Copii lasati pe drumuri sau arme de razboi?
Am inventat, noi, cipuri si alte dracarii?
Insemne sataniste, otravuri, smecherii?
Vazut-ati pe vreunul, retras în jungla deasa,
Ca sa scorneasca arma distrugerii în masa?
Tot ce lasam în urma, când mai sarbatorim,
E biodegradabil. Natura o-ngrijim.
Iar omul otraveste, în fiecare zi,
Paduri, câmpii, si ape, si zarile-azurii...
N-avem starlete porno sau dive-travestiti,
Si, orisice s-ar zice, nu suntem trogloditi!
Cine-a vazut în hoarda la noi bolnavi mintali,
Drogati, lacomi de sânge sau homosexuali,
Escroci, banditi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi asa prostie!
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastra-aleasa,
Nici teroristi, nici dogme, nici luptele de clasa..
Cât am batut eu jungla, scuzati, n-am observat
În obstea maimuteasca vreun cocotier privat.
Urmând calea cea buna si, evident, corecta,
Adolescentii nostri parintii si-i respecta.
În ierarhia noastra, cum e firesc si drept,
Devine sef acela viteaz, agil, destept,
Capabil viata obstei s-o tina, s-o pazeasca,
De rele si primejdii turma sa si-o fereasca..
Adesea seful nostru îsi risca mândra blana,
Ca turmei sa-i gaseasca loc de dormit si hrana.
Pe când, priviti ! La oameni, fereasca Domnul sfânt,
Sefi sunt cei fara suflet si fara de cuvânt,
Corupti, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare,
Nebuni dupa putere si dupa bunastare!
De turma lor n-au grija nici cât un bob de mei,
Conteaza doar averea si înmultirea ei.
Nu veti vedea vreodata, cât soarele si luna,
O minte de maimuta dospind în ea minciuna.
La om, tot ce înseamna minciuna, intrigi, ura
Sunt legi de referinta, a doua lui natura.
Chiar dac-as fi silita de vreun laborator,
N-as deveni vreun Iuda ori vreun informator...
Si iata înc-un lucru din lumea mea, frumos:
La noi nu se întâmpla razboi religios,
Nici sfinte inchizitii, nici libertati în lanturi,
Nici chefuri dupa care sa ne culcam prin santuri,
Nici ordine mondiala, si nici nationalism,
Si nici vreo îndoiala ce-aduce a ateism...
E-adevarat ca omul, acest biped gunoi,
Arata ca maimuta, dar n-a descins din noi!