Nero de Romania

“ Puteam sa va ucid pe toti fara nici o explicatie. Nici macar n-as avea nevoie sa zic :”Omorati-i !”. Ar fi de ajuns sa arat cu degetul pe cei care urmeaza sa fie injunghiati. Dar am vrut sa fac ceva pentru voi si de aceea renunt de bunavoie la privilegiul zeilor de a fi muti, sa va spun de ce va omor.
Ei bine, va dau o sansa rara. Aceea de a muri nevinovati. In felul acesta, va feresc de primejdia de a gresi.
Si pe urma chiar faptul ca va socotiti nevinovati arata ca purtati in voi samanta raului, ca ganditi. Or, gandind, nu ma veti considera niciodata un zeu adevarat, chiar daca va veti pleca in fata mea si-mi veti aduce, ca si altii, ofrande. Veti recunoaste doar de teama ca sunt zeu. Si, intr-o zi, ati putea deveni judecatorii mei. Trebuie sa fiu, prin urmare, prevazator, sa va ucid eu, inainte de a ma putea judeca voi, sa-i inlatur pe toti cei care, intr-o zi, m-ar putea judeca. Nu e firesc sa ma apar ? Voi fi in siguranta abia atunci cand tribunalul in care as putea fi tarat va fi gol.
De fapt, asta fac de cand am reusit sa-l inlatur pe Britannicus de la tronul lui Claudiu, dar voi n-ati priceput. Ii caut pe cei care mai gandesc. Cu cat ucid mai multi, cu atat scade numarul celor care m-ar putea judeca. Vreau sa-mi ucid judecatorii acum, cata vreme se afla in puterea mea. Mai tarziu, daca as fi tarat in fata lor, ar trebui sa plec capul sau sa-mi deschid venele ca Seneca. Ei, nu. Nu sunt dispus la una ca asta. Ce fel de zeu as mai fi eu atunci ? N-am devenit zeu pentru a ma retrage in Olimp. Am ramas pe pamant, sa domnesc peste muritori si chiar sa-i ajut sa moara mai repede.
Ca sa nu mai spun ca nu mi-a placut nici altceva. Cei care gandesc isi ingaduie sa judece ei insisi ce e bine si ce e rau, or, asta numai destinul si cu mine stim. De ce v-ati amestecat in lucruri care nu sunt de nasul vostru ? Voi singuri m-ati silit sa va dau pe mana garzii pretoriene. Si o fac fara remuscari pentru ca, declarandu-ma zeu, m-am scutit de problemele de constiinta. Zeii ucid fara sa fie datori sa-si motiveze crimele. Asta e treaba celor care scapa neomorati. ”(Octavin Paler-Polemici cordiale) Vi se pare cumva ca acest discurs si mai ales acest personaj, care e nimeni altul decat Nero, imparatul dictator si criminal al Romei , seamana cu discursurile unui alt zeu, contemporan cu noi ?Nu vi se pare ca doar modul in care se infatuieste crima este altul?Nu mai mai usor ci doar diferit, caci Nero dorea sa-i injunghie in timp ce in cazul nostru, zeul de la Cotroceni care stapanesti haita de centuristi politici, prefera moartea lenta, moartea in chinuri.Nu e atat de evidenta asemanarea incat citind sa te treaca un fior rece si sa te faca sa iei decizia de a nu mai lasa scelerati sa conduca destine?Nu e atat de evident modul in care jivinele politice care conduc astazi Romania, in dementa si prostia lor si din ignoranta noastra, ajung sa decimeze populatia ?Nu credeti ca miile de ani care au trecut peste noi ar fi trebuit sa ne faca sa evoluam ?Si nu credeti ca pana la urma gandirea ramane principala metoda de aparare si supravituire a rasei umane?Nu credeti ca ar fi momentul sa ne aratam suprematia in fata centuristelor si dezaxatilor politici?