Suntem o lume de panicati in marea noastra majoritate.Ne e frica de ziua de azi, ne e frica de ziua de maine, simtim frica in fata unor animale, ne e frica de moarte si in general ne e frica sa traim.Dar nu am fost construiti asa.Dupa mii de ani stiinta demonstreaza ceea ce unele culturi ne spuneau de multa vreme.Omul nu a fost construit cu frica .Frica nu face altceva decat sa iti puna piedici, sa te faca sa stai rezervat , sa te faca nu traiesti .Daca respecti si pretuiesti viata nu ai cum sa te sperii de moarte-aceasta era filozofia samanilor.Popoarele “civilizate” au lasat de o parte respectul fata de viata in marea ei complexitate si si-au incarcat bagajele cu frici.Iata ca stiinta ne demonstreaza negru pe alb ca frica nu este si nu a fost caracteristica omul ci mai degraba reprezinta o anulare a unei regiuni din creier,cortexul cingulat anterior subgenual.Am un mare sentiment de bucurie cand vad ca stiinta abordeaza parti lasate in uitare .Asa ca atunci cand ne e frica respectiva regiune din creier este anulata.Nu functioneaza, nu emite semnale, nu e activa.Asadar intr-un viitor apropiat omul si-ar putea regasi curajul cu care a fost inzestrat inca de la creatie .De fricile noastre beneficiaza din plin altii.Pentru noi, carora ni se tot inoculeaza frici peste frici , viata devine ca o cusca in care te zbati fara sa gasesti modalitatea de a te elibera doar pentru ca ne frica de poarta larg deschisa prin care am putea iesi redandu-ne astfel libertatea.Caci daca adevarul ne elibereaza lipsa fricii ne face cu adevarat stapanii propriei noastre vieti .Despre experimentul frica revista Neuron aduce amanunte extrem de interesante, rezultate spectaculoase care au putut fi posibile gratie RMN (un salut respectuos celui care a descoperit aceasta metoda de investigatie )
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Urasc sa mi fie frica de ceva , ma imobilizeaza si mi da o stare de nervi , insa frica este si o metoda de precautie, poate ca uneori este mai bine sa ti fie frica decat sa intri n belele
RăspundețiȘtergereDe frică este responsabilă o glandă din creier - se numeşte "amygdala". Şi glanda asta a fost întotdeauna cu noi, ba mai mult este un atavism, ţi-o spun ca om preocupat de neuroştiinţe. Iar frica nu ne împiedică nicidecum să trăim, dimpotrivă, ne-a conservat ca specie :) Când "amygdala" declanşează starea de panică, înseamnă că mintea recunoaşte în mediul înconjurător un potenţial pericol şi "comandă" fie lupta, fie fuga. Şi crede-mă, e bine să nu-i subestimezi "mesajele"... Frica, starile de panica, stresul intens, sunt rezultatul a ceea ce specialistii neurologi numesc “atac la Amygdala”. Practic, la acest nivel, sunt eliberati o serie de hormoni – printre care si dopamina – care pregatesc organismul pentru o eventuala lupta (sau pentru fuga – “fight or flight”). De regula, “atacul” dureaza circa trei ore. In asemenea situatii, intram pe pilot automat: actionam instinctiv. Aceasta ca rezultat al evolutiei de mii si mii de ani a speciei noastre. Dacă te atacă un câine turbat, fii sigură că nici nu ştii acum cât de REPEDE poţi alerga. Fără "amygdala" ai sta şi te-ai uita la el în timp ce te sfâşie... Se pare că atrofia acestei glande este cauza autismului.
RăspundețiȘtergereUite aici un link interesant http://en.wikipedia.org/wiki/Amygdala
Cred ca am facut eu ceva din moment ce nu s-a inteles nimic din ce am scris .Era vorba despre fricile nejustificate sau fobii.Despre atacurile de panica etc.Si apoi de ce sa nu recunoastem ca ultimele decenii au facut din omenire o specie mai anxioasa in mod nejustificat .Frica in fata unui pericol real ...aici da...e buna .Si eu sunt foarte interesata de neurostiinte mai ales ca am avut de-a face cu atacurile de panica .
RăspundețiȘtergere