Furatul caciulii devine sport national

Imi place uneori sa-mi fac o imagine idilica despre oameni.Poate e un fel de a-mi pastra cele mai nobile sentimente fata de semenii mei dar ...semenii uneori te lasa cu un gust amar.Nu pentru ca fac tot felul de magarii ci pentru ca nu pot sa inteleaga ca isi fura singuri caciula. In mai putin de o luna, am vazut doua cazuri  de mitocanie aproape identice, in doua judete diferite.
Un angajat al unei firme din Pitesti se plange ca are nevoie de niste bani, vreo 7000 euro, ca nu stie cum sa se mai descuce, ca era probleme, e presat. Proprietarul firmei, om sensibil, se ofera sa-i dea cu imprumut dar nu face niciun act ci merge pe cuvant. Nu il blamez pe proprietarul firmei ca a dat dovada de naivitate .Oamenii in general au tendita de a reactiona conform propriului caracter. I-a dat banii si situatia s-a modificat dramatic. In numai cateva zile, angajatul a venit cu tupeu si i-a trantit in nas ca nu are cum sa-i inapoieze banii decat in jur de 100 de euro pe luna si numai daca ii mareste salariul si daca il tine in firma. Nu s-a oprit aici. Nici de lucrat nu mai vrea sa lucreze ca tot e santajist.Asa ca compasiunea angajatorului s-a intors impotriva lui.Ce credeti, mai ajuta acest om pe cineva aflat intr-o situatie identica cu a nesimtitului?
Un alt judet, Olt, aproape aceiasi situatie .Diferenta :suma, 6000 de euro . La o fabrica de panificatie . Patronul fabricii s-a trezit si ca-i fura cam 100 de paini pe zi nu numai ca nu ii mai da banii inapoi. Credeti ca va mai ajuta omul asta un semen de-al lui dupa o asa experienta? Asta inseamna sa-ti furi ca prostul propria caciula si sa te dai destept . Si uite cum bascalia, caracteristica veche a poporului roman, e inlocuita cu furatul caciulii.