miercuri, 26 octombrie 2011
Individualismul si invidia -cheia autodistrugerii
Cand se anunta cresteri de preturi la gaze sau energie pentru consumatorii industriali , oamenii rasufla usurati ca treaba asta nu e treaba lor.Cand bugeterilor li se taie salariile , cei din sectorul privat jubileaza de bucurie .Cand niste unii decid cresterea varstei de pensionare , cei mai tineri sunt aproape fericiti .In mintea lor ei sunt prea departe de momentul pensionarii .Cand cei batrani sunt amenintati cu impozitarea pensiilor , tinerii nu gasesc altceva de facut decat sa arunce cu vorbe in cei care le-ar putea fi parinti sau bunici-da-i incolo de bosorogi ca si asa nu produc nimic .Societatea romaneasca este atat de dezbinata incat i se poate intampla orice.Daca maine ar decide incapabilii de la putere sa omoare o parte din romani, cealalta parte ar gasi cu siguranta motive de bucurie.Au ei mai mult loc.Nu stiu cum, dar romanul nu vede dincolo de varful nasului.O fi o trasatura de caracter?O fi o indobitocire nationala?Habar nu am.Cert este ca romanul nu se poate vedea ca facand parte dintr-un intreg.El se consider unic si singur cand de fapt lucrurile nu stau deloc asa.Cand cresti pretul energiei pentru consumatorii industriali ei vor creste preturile la produsul finit .Adica tu , romanule , vei plati mai mult pentru coaja de paine chiar daca in mintea ta sta cuibarita idea gresita ca guvernantii i-au atins pe bogatasi .Daca cineva atenteaza la dreptul salarial al unui om, maine va atenta si al tau , indiferent daca esti sau nu bugetar.Daca bugetarul este platit prost , nu va mai cumpara produsele privatului si atunci privatul ori va face disponibilizari ori va scadea salarii .Una peste alta un lucru este cert.Nu traim de capul nostru.Nu suntem niste entitati separate de ceilalti.Traim in interdependenta iar daca nu suntem in stare sa ne unim in interesul comun nu ne mai poate salva nimic .Individualismul si invidia, pe care le afisam si de care facem abuz, nu ne duc decat la autodistrugere.Ramane doar sa alegem .Am insa mari indoieli ca vom stii sa alegem in folosul nostru .
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sărut mâna Ana !
RăspundețiȘtergereCred că un întreg amalgam de situaţii şi împrejurări ne face să fim astfel , la care se adaugă criza , sărăcia , lipsa de....n lucruri . Asta nu ţine neaparat de noi românii , ci mai degrabă de nevoia primordială de a răzbate . Chiar dacă direct sau indirect totul ne afectează , ne simţim bine când capra vecinului moare . Şi cred că asta este o întreagă politică care , iată , reuşeşte . Nu sunt adeptul conspiraţiilor dar este clar că nu putem şi nu vom fi aşa cum esenţa umanităţii spune . Atât timp cât tot ce ne înconjoara pare să fie împotriva noastră , legea junglei va prima .
Condiţia pentru remodelarea conştiinţei în ce a fost ca teorie este o societate bazată pe respect pe toate planurile , la toate nivelele , în pimul rând la toate nivelele. Altfel , cât nu avem de ales , fiecare cât şi cum poate . Deaceea suntem bucuroşi când cel din faţa noastră cade lăsând calea deschisă nouă , deşi de multe ori nu este calea cea bună .
Încă avem de învăţat despre noi .
@SoriN,as putea sa fiu de acord cu idea ta daca nu as fi vazut in alte parti ca oamenii se menajeaza unii pe altii.Nu-si distrug nervii asa cum o facem noi .Apoi mai cred ca tocmai acest fel de a fi ne duce in sapa de lemn iar cei care trag sforile stiu foarte bine acest lucru.Nu pentru ca sunt ei destepti ci pentru ca au puterea financiara de a plati armate intregi de specialisti in tot felul de stiinte legate de comportamentul uman.Noi, prin mentinerea acestui fel de a ne comporta nu facem altceva decat sa ne usuram situatia lor si sa o ingreunam pe-a noastra .O zi buna Sorin
RăspundețiȘtergereCred că atunci când spui ca ai văzut oameni care se menajează unii pe ceilalţi te referi la nemţi , francezi , englezi....X democraţii . Dar nu este aşa , ei sunt de fapt mai reci ca noi . Pe ei nu îi interesează capra vecinului şi dacă aceasta a murit sau nu . Şi dacă am vorbi de individualism ar fi acelaşi lucru , simt şi ei la fel dar au alte arme , pe toţi ne guvernează legea junglei mai mult sau mai putin sălbatică şi in funcţie situatie fiecare vrem să fim mai mult sau mai puţin lei .
RăspundețiȘtergereCe înseamnă că sunt român? Înseamnă să nu am ales să fiu român, dar ca si alţii sunt la fel de om , nu e meritul şi nici avantajul meu e conditia in care mă gasesc , conditia umană in general, si conditia de a fi roman in particular .
Hai să fim cinstiţi , adică dacă nu eram român eram mai cinstit ? de unde ? din educaţie , din caracter ? poate în funcţie de circumstanţe caracterul l-aş putea modela dar în esenţă ar fi acelaşi , educaţia însă , cred că ţine de fiecare şi nu cred că diferă în linii mari .
Diferenţa o face doar situaţia şi aceasta ar trebui să fie termenul de comparaţie.
Toţi suntem oameni , părerea mea !
Seară faină !
@Sorin , as vrea sa te intreb ce te oboseste cel mai mult la tine acasa si aici ma refer la mediul in care traim?Nu cumva faptul ca toate functioneaza haotic?Eu recunosc, ma oboseste teribil ca daca te duci la medic trebuie sa platesti in plus si ca daca nu ai bani ai de furca, ma oboseste ca pe la ghisee ti se intorc funduri si te trimit de 10 ori pentru un singur act, ma oboseste ca nu exista o competitie reala bazata pe meritul fiecaruia .Nu cred ca m-ar obosi prea tare daca nu m-as saluta cu vecina mea ca mai apoi s-o aud barfind , nici daca nu m-as imbratisa cu nu stiu ce personaj care ma stie dar nu ma cunoaste si care asa considera el ca e prietenos .Sigur nu ma incanta deloc nepasarea.O consider la fel de paguboasa ca si invidia dar nici sa nu ma pot plimba linista prin oras ca s-ar putea sa ma incaiere haita de caini care apare de unde nu te astepti .Daca ar fi sa aleg dintre doua rele cred ca as alege mai degraba sa traiesc intr-un loc in care fiecare stie ce are de facut si face decat sa ma pup cu vecina si sa stau cu ea la taclale 2 min ca asa se cade (inutil s amai spun ca din cele doua minute cel putin 70 de sec fie se plange fie barfeste ).Deh, asta e , fiecare cu parerea lui.Eu nu am intentia de desconsidera poporul din care fac parte .Doamne fereste.Are atatea lucruri bune si atatia oameni grozavi dar foarte mi-as dori sa nu se mai lase calcat in picioare din cauza unor tare de comportament .S-ar putea sa fiu idealista dar eu tot sper ca intr-o zi ne vom cunoaste si noi si rolul si locul
RăspundețiȘtergereTotusi, sper ca nu te vei decide sa pleci din Romania, asa cum se pare ca te pregatesti sufleteste sa faci, din cauza vecinilor sau a concetatenilor in general, ci pentru alte motive, preferabil mai matur-serioase, si mai orientate catre viitorul tau propriu personal, adica, de exemplu, concret, un salariu mai mare, beneficii mai bune la anii pensiei sau pe perioadele de invaliditate, studii in vreun domeniu de interes profesional la o universitate de calitate, sau posibilitatea de a dori sa ai copii care sa se nasca si sa creasca in alte locuri decat in Romania.
RăspundețiȘtergereAm susţinut-o şi altă dată şi repet conştiinţa muncii ţi-o dă în mod absolut direct remuneraţia acesteia . Şi acum sa mă explic : păi când salariul mediu este cam de 300 de € cum Doamne iartă-mă acel muncitor să poată fi conştiincios la locul de muncă când statul îi ia şi bruma de agoniseală a unei luni întregi muncite , peste program , adesea . Hai să fim cinstiţi , nu suntem chiar atât de răi . Dacă salariul ar fi la acelaşi nivel al măcar jumătate de Europă şi nu chiar jumătatea cea mai tare , atunci nici medicul nu ţi-ar mai cere şpagă , pentru că riscă un loc de muncă bine plătit , nici statul nu ţi-ar lua taxa pe apa de ploaie . că ar avea de unde se plăti ei între ei . Nu , nimic din toate bunele maniere sau conştiinţa umană nu poate guverna o sărăcie .Nu suntem noi de vină pentru asta şi într-o oarecare măsură nici cei ai noştri ce impun măsuri . De vină-s destul de multe alte „democraţii” conştiincioase care în lipsa fraierilor ca noi nu ar avea de unde colecta taxe la uniune , nici piaţa de desfacere , nici culturi experimentale , nici studii de piaţă ş.m.d . Acestea toate în ansamblu creează premizele înjosirii la care ne supunem .
RăspundețiȘtergereÎţi garantez şi sunt pe deplin convins că dacă noi am fi la aproape acelaşi nivel ca alţii nu am mai discuta asemeni probleme de omenie şi respect . Pentru ca aşa cum noi avem uscături aşa are o întreagă lume însă ei nu au în plus sărăcia noastră . Ce este de făcut ? foarte greu , nu vom putea sta în faţa vântului , nu am făcut-o niciodată , iar ei şi noi şi toţi ne vor denigra în continuare . Deşi aşa s-ar crede rezolvarea nu depinde de noi , nu va depinde poate mult timp .Vreodată ne vom deştepta dar este atât de îndepărtat şi greu încât ne-am plictisit să încercăm să răzbatem şi-i credem şi-i lăsăm să ne jignească .
Dă-mi te rog o explicaţie omenească a faptului că noi trebuie să avem acelaşi nivel de preţuri şi accize şi TVA-uri etc. , pentru că , spun ei , culmea , le facem concurenţă neloială celor la care litrul de ulei este mai ieftin deşi salariul de 6-7 ori mai mare , adică băbeşte , buieşte neamţul buluc şi se îmbuibă cu uleiul nostru mult mai ieftin . O teorie , normal există , o ştiu , dar spune-i asta pensionarului cu 700 de lei pensie şi atunici , e logic , e normal , nu se poate altfel , la cozi dă cu sacoşa-n cap vecinului pentru a prinde el ce este la promoţie .
Acestea toate şi multe altele asemeni ne înrăiesc , nu este în conştiinţa noastră .
Daca nu ar "divide", atunci cum ar mai "impera"?
RăspundețiȘtergereSorin ,daca tu spui ca de fapt constiinta muncii este data in mod direct de remuneratie as vrea sa te intreb cum se face ca dupa ce au primit salarii babane , mergand tot dupa principiul nu ii poti cere unuia sa fie constiincios fara sa-=l platesti, judecatorii au gasit de cuviinta sa faca un singur lucru-au marit spaga .Acum cum se mai explica treaba cu constiinta .Se statea la cozi si pe vremea comunismului, era mult mai rau decat acum , totusi oamenii in general aveau si alte aspiratii si alt comportament.Apoi pe mine ma inspaimanta altceva mai tare -faptul ca nu putem sa vedem ce va fi peste 10 ani sau peste 20 , cand nu realizam ce inseamna distrugerea invatamantului si nu reactionam la asta .Pe mine una peste alta ma deranjeaza faptul ca suntem indiferenti fata de drepturile noastre apoi ne plangem ca nu vin altii sa le apere
RăspundețiȘtergere@Rudolph Aspirant, as prefera sa ma pregatesc sa traiesc in tara mea .Pentru unii suna ca dracu sa spui asta dar eu o spun -e important , foarte important sa iti cunosti, sa iti respecti si sa iti iubesti originile .Vecinii si concetatenii nu ma pot determina sa plec din tara .Chiar le pot face fata .Lipsa oricarei perspective , da
RăspundețiȘtergere@mirceavladut si daca tot stim asta de ce lasam sa se intample?
RăspundețiȘtergere@ Ana Maria S:
RăspundețiȘtergereIn primul rand, vreau sa-ti spun ca apreciez in mod deosebit decizia ta de a nu pleca din tara, pentru ca aici ne-am nascut cu un scop, probabil alt scop decat acela de a castigas nu stiu cati euro sau alta valuta.
Chiar daca eu stiu ca nu-mi face bine la stomac stress-ul, tot nu pot elimina acest lucru din viata mea. In mod analog noi, romanii, avem anumite emotii, dorinte pe care nu le putem controla. Pe un om satul nu-l poti manipula cu mancare iar pe un om lipsit de invidie nu-l poti determina sa-i dea in cap aproapelui sau. Nu suntem "usa de biserica", avem "pacatele noastre" pe care se "prinde" manipularea clasei conducatoare.
Bineinteles ca clasa politica profita de slabiciunile noastre. "In dragoste, ca si la razboi, totul e permis". Cum dragoste de popor nu prea cred ca exista, ramane cealalta varianta: clasa politica e in razboi cu propriul popor, altfel nu ar profita de slabiciunile noastre, ci ar incerca sa le indrepte, nu sa le accentueze.
@mirceavladut, cred ca ai spus totul in ultima fraza.da, clasa politica e in razboi exact cun cei care ii asigura bunastarea .Eu sunt departe de a avea vreo placere in a critica gratuit locul din care ma trag.Ba cred ca e exact pe dos.In discutiile cu terti (in general straini care nu prea stiu nimic despre noi) tin sa le amintesc faptul ca nu stiu cum ar fi aratat ei si tara lor daca ani in sir ar fi fost abrutizati de un regim cretin si lipsit de valori .Sigur ca avem niste motive de a fi asa cum suntem dar eu chiar cred ca avem si motive sa ne schimbam cat de cat modul de a judeca realitatea din jur .Voi, cei cu care conversez in acest mod ati inteles demult asa ca asta e doar o discutie .Toti de aici sunt oameni educati si cu sisteme reale de valori , care inteleg bine situatia .Din acest motiv o vreme n ici nu am mai dorit sa scriu ceva pentru ca mi se pare inutil .Toti stiti despre realitatea pe care o traim .Toti aveti un mod de gandire sanatos .Respectele mele .
RăspundețiȘtergereUite ca aici m-ai prins, vinovat, cu lectia neinvatata: re. cunoscutul, respectatul, si iubitul originilor !
RăspundețiȘtergereSingurele origini de care sunt eu sigur deoarece am amintiri si am vazut cu ochii mei si documentatia scrisa sunt parintii mei personali plus bunicii. Mai departe habar nu am sau putinul pe care-l stiu e de nivel mai putin probabil valid de "hear-say", adica amintirile altora, la mana a doua. Eu imi iubesc parintii si bunicii care au interactionat direct cu mine de cand m-am nascut, nu stiu daca pot chiar sa-i cunosc ff bine deoarece ma cam jenez sa ii "analizez" chiar asa in profunzime, fiindu-mi probabil si teama sa nu descopar cumva niste greseli asupra carora eu nu am nici o putere de control si influenta, si de respectat incerc sa-i respect, desi recunosc ca le-am cam creat dureri de cap episodice deoarece nu am putut chiar tot timpul sa ma conformez opiniei lor ca sunt un adevarat "ingeras".
Dar dincolo de aceste persoane zau daca am habar ce mai poate insemna originile mele, si sa stii ca nu "fac pe prostul" in mod disingenios. Eu sunt din Bucuresti si parintii si bunicii mei la fel, dar dincolo de cateva strazi si portiuni de cartiere pe care s-a intamplat sa le frecventez in mod repetat eu nu am explorat niciodata Bucurestiul in sens mai larg, nici macar nu am avut curiozitatea sa citesc despre el sau populatia lui mai larga pe wikipedia sau din alte surse, drept care nici nu cred ca ma pot denumi "bucurestean".
Mai departe, sunt cetatean roman datorita legilor cetateniei tarii Romania, fosta RSR, in vigoare, si asta e confirmat si de pasaportul meu. Dar astea sunt legalitati, si, desi eu in general respect legile, nu pot sa zic ca le iubesc sau nici macar ca le cunosc asa de bine.
Mai sunt oarecum roman si prin limba materna, insa eu nu mai gandesc exclusiv in lb. romana de destul de multa vreme, si nici nu pot spune cu mana pe inima ca am avut mare dragoste la scoala pentru materia limba si literatura romana, si nici nu pot sa spun ca am mare habar despre ea, iar de respectat o respect la fel cum respect orice alta limba, cunoscuta sau necunoscuta mie, si, daca e sa o folosesc, mai ales, in scris, in vazul lumii, incerc sa nu fac prea multe greseli.
Alte origini zau ca nu pot sa-mi inchipui, ba chiar mai mult, sa fie si unele pe care le si cunosc, sa le si respect, sa le si iubesc.
In plus, eu personal nu consider ca am beneficiat de ore de educatie patriotica COMPETENTE la scoala, dar asta e poate si pt. ca am fost eu elev mediocru. In familie, singurul gest patriotic pe care l-am observat direct de la parinti, de fapt doar de la tata, a fost o mandrie episodica daca vreun atlet sau echipa de atleti romani castigau vreo medalie sau cupa pe undeva, si am vazut ca tata se bucura sincer de asta. Eu personal, avand un deficit central de receptie lingvistica, plus un grad de inatentie cauzat de ADHD, sunt in general mai putin sensibil la astfel de stimuli potential educativi si par si poate chiar ca sunt mai nesimtit, iar ultima oara cand m-am bucurat si eu destul de sincer si spontan de vreun astfel de reusita sportiva aveam cam 12 ani. De atunci pot sa zic, la fel de sincer, ca asemenea evenimente m-au lasat mai rece decat media colegilor mei de scoala.
Deci efectiv chiar imi doresc sa invat mai mult despre ce utilitate ar putea avea pentru mine sa incerc sa cunosc mai mult despre originile mele si in ce sens, ca eu am destul timp alocat activitatilor educative, si poate ca imi pot imbunatati functionalitatea mea generala cumva daca invat sa privesc la acest subiect intr-un alt mod decat am privit pana acum.
@Rudolph Aspirant , da , am citit pe blogul tau teoria cu originea cu uite ce o iubesc eu pe mama, cum e iubirea mamei , am citit.E o parere si nu una oarecare.E parerea ta si pana vei descoperi argumente care sa o combata sigur o sa tii de ea.Cum suntem intr-o continua transformare(daca dorim , evident) cine stie ce parere vei mai avea .Apoi fiecare cu prioritatile lui.Unii vor sa castige mai mult, altii vor sa filozofeze, pe unii ii atrage arta, pe altii matematica .D-aia e lumea asta frumoasa.ca e colorata.
RăspundețiȘtergerePai tocmai de aia vreau sa invat, sa inteleg mai bine ce voiai tu sa spui cand ai scris ca e ff important sa ne cunoastem, respectam, si iubim originile. Ca mie mi se pare ca nu am prea inteles, plus ca mie mi se pare ca suna cumva oarecum imatur (asa ca mine), egoist, primitiv, neproductiv, neprogresiv, nu stiu cum sa explic mai bine, daca te fixezi in mod excesiv pe IMPORTANTA semnificativa a originilor pe drumul individual cat se poate de real in viata ta personala. Desigur ca trebuie sa stii de unde vii ca sa iti dezvolti o intelegere si cine esti, ca sa poti ulterior relationa in mod efectiv cu alti membri ai sociatatii din jurul tau, in urmatoarea etapa, dar iubirea sau preocuparea exagerata in sens chiar de respect reverentios-superstitios pentru origini mie mi se pare oarecum o pozitie neproductiva, neajutatoare de maturizare, adica eu acor importanta si ALTOR etape de cunostere si experienta, nu numai aia a originilor. Dar poate ca n-am inteles eu prea bine ce voiai sa zici, de aia incercam sa inteleg mai bine.
RăspundețiȘtergereCa sunt eu fixat pe mama pe blog, asta e si cvasi-normal in casul meu personal, cat si un cliseu facil pe care il utilizez ca pe oroce cliseu sau fetish, ca sa imi diminuez anxietatea fata de chestii mai curent-pertinente, cum ar fi de ex. tendinta mea de a EVITA sa formez relatii mai profunde de lunga durata cu alte persoane de potential interes...chestie care trebuie in mod ideal rezolvata cam intre 20-30 de ani, dar eu, fiind mai retardat, atat prin nastere cat si prin circumstanta, ca tocmai am parasit Romania pt. totdeauna, mi-am ingaduit sa imi acord timp suplimentar pt. rezolvarea acestei probleme pana la 35 de ani, excat asa cum se acorda timp suplimentar la examene elevilor care sufera de ADHD sau alte Learning Disabilities.
Am citit cu interes articolul, cat si comentariile. Este, din punctul meu de vedere, esecul explicit al unui popor crestin.Nu ne caracterizeaza acest tip de morala ,nobila.Sa ne restructuram...Pentru asa ceva stiu ca sunt necesare modele in lidership(leadership)cat si lidershipul adecvat.Acesta nu exista.Sa ne limitam deci la real si nu la ideal.
RăspundețiȘtergere@anne, nu prea ma caracterizeaza blazarea.Stiu ca poate parea fantezist dar eu chiar cred ca daca oamenii ar realiza cat de importanti sunt impreuna si cat de nesemnificativi sunt separati ar putea orice .Nu stiu daca vor realiza mai ales ca unii se cred importanti tocmai cand sunt separati de restul oamenilor.De cele mai multe ori viata ne demonstreaza contrariul dar pare a nu intelege prea multa lume acest lucru .
RăspundețiȘtergere@Rudolph Aspirant Bine, hai sa ne intelegem sau macar sa incercam-vreau mai intai sa-mi definesti maturitatea sau imaturitatea ca pe mine ma cam pierzi cand vorbesti despre matur/imatur ca si atunci cand se vorbeste normal/anormal.Ce e imaturitatea ?Zilele trecute ascultam un tip care era suparat pe una ca nu vrea sa fie amanta lui pe motiv ca e insurat.Eh, asta o cadorisea pe cucoana aia cu acest cuvant-"domne dar suntem maturi , nu se poat sa fie atat de imatura".Nu prea inteleg ce inseamna cuvantul asta .Probabil ca si tine , nici pe mine nu ma duce mintea prea mult dar daca tot vorbim intre noi nemintosi hai sa incercam sa ne intelegem.Apoi vreau sa-mi spui cum e treaba cu fixatul?A te fixa pe ceva e ca si cum nu ai mai vedea nimic altceva decat lucrul ala sau nu e asa?
RăspundețiȘtergereTrebuie sa-mi cer iertare (serios) pentru exprimarea total vaga si pe de laturi, dar eram ff anxios ieri dimineata cand am scris asta, plus ramasesem fara tigari (!), si zau daca nu mi se invalmaseau in cap idei total disparate care aveau in general legatura mai mult cu preocuparile mele curente decat on-topic aici !
RăspundețiȘtergerePur si simplu, te rog sa stergi din minte, ca si cum nici nu l-as fi scris, cuvantul "fixat", pe care eu mai sus il foloseam intr-un inteles tehnic istoric f. restrans pertinent azi numai unei categorii restranse de subiecte, si in nici un caz temei discutate aici.
Re. cuvantul "maturitate", eu ma gandeam, ca de obicei la mine, cam unde ma aflu eu pe "scarile" de dezvoltare psihologica si morala, si la care o sau link, deoarece e posibil sa fie pertinente in mod tangential si topicului atins in treacat si aici, re. "individ" si "origini":
Text lung, dar posibil folositor de citit oricui pe-ndelete, cand are timp, re. stadii de dezvoltare psihologica: http://www.businessballs.com/erik_erikson_psychosocial_theory.htm
Text mai scurt, dar posibil util si el, re. stadii de dezvoltare morala:
http://en.wikipedia.org/wiki/Lawrence_Kohlberg's_stages_of_moral_development
@Rudolph Aspirant eu as fi vrut sa-mi spui tu dar citesc cu atentie ce mi-ai dat sa citesc , evident asteptand si o parere de-a ta personala.
RăspundețiȘtergereRaspuns mai lung, deci in cateva parti !
RăspundețiȘtergerePartea 1:
Pai eu sunt principial fan Erik Erikson deoarece am putut sa inteleg cam ce voia sa zica atunci cand am citit, cand aveam vreo 17 ani, despre scara lui de dezvoltare care arata destul de clar la ce intrebari trebuie sa-ti raspunzi la diferite varste.
Eu, mai lenes, am luat note mai mici decat ar fi trebuit la varstele de 4 si de 16 ani, dar totusi, din fericire de trecere, la testul de la treapta de la 4 ani, care e si aia o varsta destul de importanta. (Chiar daca iei nota 4, din fericire, mama Natura, concubina bunului D-zeu, a prevazut pt. MULTI multi oameni sa poata trece si in etapele urmatoare chiar daca la una din ele sa fi luat nota 4, si acesti oameni sa poata functiona destul de bine, si doar in perioade ulterior de posibil stres, sa se mai ivesca niste reactii legate de etapele mai timpurii la care ai ramas repetent, sau ai luat note mai mici/ai ramas cu eventuale intrebari nerezolvate, etc.)
Eu personal am 31 de ani cronologic insa m-am evaluat ca inainte de a pleca acum 1 an din Romania functionam cam la 26-28 de ani din punct de vedere profesional, si cam la 22 de ani din punct de vedere emotional-personal.
Aici in primul an in Norvegia, am suferit regres de la stres, si pornind-o cam de la 4 ani, (cam cat aveam cand m-a abandonat mama la gradinita), abia recent, dupa 1 an, am ajuns in sfarsit la varsta functionala de 12 ani la serviciu (care e de ajuns, ma multumesc si cu asta pt. o vreme, ca nu am nevoie de mai mult de atat pt. a-mi indeplini sarcinile mele ff simple), si cam la 16 ani emotional-personal, drept care m-am indragostit romantic-arhetipal exact asa cum facusem si la 16 in Romania odata. Evident ca nu e ceva de viitor.
Despre stadiile de dezvoltare morala ale lui Kohlberg, eu personal incerc sa imi depasesc de cand ma stiu media mea de originar roman care se afla cam intre stadiile 3 si 4, si incerc macar sa ajung spre intre 4 si 5. A tinde sa ajungi, ca roman din generatia mea, la nivelul moral maxim de 6 mie personal mi se pare o utopie, considerand mai ales si greaua mostenire a faptului ca m-am nascut inainte de 1989 !
Partea 2:
RăspundețiȘtergereEu personal mi-am propus ca sa ajung la 22 de ani emotionali si aici in Norvegia, ("varsta" pe care o aveam inainte de a pleca din Romania), cam in viitoarele 6 luni, drept care deja stiu ca ma asteapta grele suferinte, insa pe care sunt hotarat sa le intampin cu curaj, ca sa nu raman in urma cu planul meu cincinal de a ajunge in sfarsit la macar 26 de ani emotionali pana in 2015, anul in care mi-am propus sa ma casatoresc.
Consider varsta de 26-28 de ani varsta cea mai potrivita pentru casatorie deoarece consider ca o casatorie trebuie incheiata si cu ajutorul ratiunii, si stiu deja ca varsta de capacitate intelectuala rationala maxima a majoritatii oamenilor se afla intre 26 si 28 de ani, la 26 de ani incheindu-se maturizarea biologica a creierului uman, iar la 28 incepand procesul de ateroscleroza.
Desi e clar ca sunt decalat si intarziat, eu totusi doresc sa lupt impotriva statisticilor care mi le-am gasit potrivnice, deoarece am fost de mic spalat pe creier de americani, dupa cum m-au diagnosticat deja destui de multi, si eu recunos ca asa cam e, mai intai de USIA (United States Information Agency), prin Vocea Americii, si apoi cu ajutorul Internetului de pe la 15 ani incolo, stiut fiind ca site-urile americane au fost cele cu dezvoltare timpurie mai complexa.
Am fost astfel indoctrinat sa cred ca este posibil sa iti cauti propria fericire, desi stiu, prin studiu ulterior, ca exista un nivel maxim pt. asa ceva genetic si cultural determinat pt. mine, deci incerc totusi sa fiu cat mai realist-rational, nu utopic.
Insa, deoarece parintii mei m-au trimis tocmai in Scandinavia sa-mi caut aceasta fericire, (si eu chiar am tinut cont de sfaturile lor, desi stiam ca ei de fapt vor sa scape odata de mine ca ii sugeam de bani de cate ori apucam), si aici este o tara care mi se pare ca functioneaza in prezent, din perspectiva mea curenta totusi inca regresat-stresata), cam la nivel utopic-artistic de tip Star-Trek, mai ales ca eu nu am fost fan prea mare SF, normal ca am avut ceva socuri de adaptare, ceva mai mari decat cele pe care le-am anticipat citind despre ele pe wikipedia.
Dar totusi vad ca avansez, si raman, ca intotdeauna optimist, deoarece, din fericire, la mine faptul ca m-am nascut prematur si sufar si de ADHD si de un deficit central de receptie lingvistica, sunt chiar mai "surd"/nesimtit/neatent decat media, deci asta ma avantajeaza in conditii de stres, ca si cum as avea ochelari de protectie, (sau de cal), plus antifoane, deoarece fiind si total afon, pe mine nu ma deranjeaza muzica preferata a populatiei de varste tinere de aici care e heavy metal, la fel cum nu ma deranjasera nici manelele in Romania.
@Rudolph Aspirant, sa inteleg ca esti in proces de maturizare si cand il vei finaliza imi spui si mie cum e cu matur /imatur?
RăspundețiȘtergereNu prea mi-a placut partea asta;"Consider varsta de 26-28 de ani varsta cea mai potrivita pentru casatorie deoarece consider ca o casatorie trebuie incheiata si cu ajutorul ratiunii, si stiu deja ca varsta de capacitate intelectuala rationala maxima a majoritatii oamenilor se afla intre 26 si 28 de ani, la 26 de ani incheindu-se maturizarea biologica a creierului uman, iar la 28 incepand procesul de ateroscleroza.Pai daca nu te insori cu una de 12 ani ce faci?
Partea 3:
RăspundețiȘtergereCa sa intelegi mai bine ce vrea sa zica Erikson si sa fie totusi pertinent pentru o persoana care totusi a luat note de trecere la stadiile de baza, si acum doar se lupta cu intrebarile varstei de adult tanar si adult-adult, care totusi sunt mai de interes pt. populatia generala, dupa parerea mea, trebuie sa stii si ce a zis fiica lui Sigmund Freud, Anna, despre niste defense (mecanisme de aparare) impotriva anxietatilor mai curente legate de stresurile cotidiene, care pot aparea, chiar indiferent de societatea unde traiesti, si chiar cand nu ai examene de treapta de trecut asa de des ca in prima copilarie si perioada scolarizarii obligatorii. Daca totusi nu simpatizezi familia respectiva, poti sa alegi ce a zis altul despre aceleasi mecanisme de aparare, Dr. Vaillant, care are totusi un nume mai frumos, care seamana un pic cu un cavaler viteaz.
(Desigur daca anxietatea e legata de faptul ca mori de frig si/sau de foame in mod iminent, sau ca vine tsunami/cutremur/glont/bomba peste tine, intervine mama Natura, ca doar nu o sa stai sa astepti pe Dr. Vaillant sa vina el calare pe un cal alb sau verde sa-ti citeasca el poezii despre mecanismele lui de aparare, si inca cu tupeu tocmai de la Harvard, cand se stie ca exista si alte universitati posibil bune in lumea asta larga, printre care si cele ale unor intelepti din Asia, sau chiar unele madras-uri.)
In mare, cf. Anna si Vaillant, mecanismele de aprarare sunt unele mai primitive si risti sa dai gres cu ele, ca sunt de tip greu si bolovan si te zgarii si pe maini si te doare si spinarea carandu-le dupa tine sau folosindu-le tot timpul, si altele mai rafinate, gen pepper spray care doar il neutralizeaza momentan pe inamicul care te supara, (anxietatea), si e mai etic de folosit ca nu risti sa-l omori, si e si risc mai mic sa intri la puscarie.
Desigur, cu cat esti mai stresat, din diverse motive, pot sa-ti tremure mainile si sa preferi un cutit sau un glont sa te aperi, (arme mai intermediare ca rafinament si inca destul de populare, nu numai in tarile unde e voie sa ai pistoale acasa), sau daca te nasti mai sarac si n-ai bani nici de pepper spray, nici de pistol, poti tinde sa folosesti si tu furca, toporul, sau piatra, (armele alea mai primitive), desi necesita chin si efort mai mare, si rezultatul nu e la fel de bun, mai ales pt. tine, ca de fapt, TU contezi, daca e vorba sa te aperi.
Insa, in general, toata lumea foloseste mai toate armele posibile cand e nevoie, si nici macar asta nu depinde asa de mult de nivelul de maturitate, ci probabil de tipul de anxietate la care esti supus si de nivelul de stres la care esti supus (care si el depinde de cat de vulnerabil esti tu la el, ca unii, ca de exemplu, asa ca mine, sunt mai nesimtiti din nascare din fire.)
Partea 4:
RăspundețiȘtergereAcum chiar ca nu mai stiu de unde am pornit si care era intrebarea asupra careia trebuia sa-mi formulez o opinie ! Dar am simtit ca e etic de povestit cam care sunt originile mele si cam in ce stadiu de imaturitate si de spalare de creier sunt eu, ca sa poti sa intelegi ca orice opinie pe care mi-as putea eu sa mi-o formulez in legatura cu semenii mei, fie ei concetateni din Romania, sau din alte tari, fie ei crestini sau nu, (ca parca a pomenit cineva de crestinism mai sus ca fiind caracteristic important pentru ceva anume, desi nu am inteles exact pentru ce...desigur ca si asta e important, mai mult ca nuanta, dar cand e sa-ti formulezi opinii, si mai ales din alea de tip judecatoresc/judecata, nu stai sa iei aminte la nuante chiar asa de atent, si te iei, dupa parerea mea, mai mult dupa trend si precedent)...deci orice opinie a mea personala va depinde de perspectiva mea relativ ingusta, imatura, caracteristica varstei emotionale (16 !) a preocuparilor mele curente, nu prea rafinata re. intelegere a unor concepte de baza, totodata formulata pe baza unor lecturi de nivel superficial din adolescenta mea de acum mai bine de 10 ani, (deoarece eu in mod real nu am mai citit nici o carte adevarata de 1 an, si chiar inainte de asta de mai multi ani am citit numai carti politiste), educatie de cultura generala obtinuta in mare de pe wikipedia si Internet, provenienta Bucuresteana de cartier, fara a sti mai nimic despre restul Romaniei, (ca nici la geografie nu am fost silitor si chiar alaltaieri a trebuit sa dau Google ca sa vad pe unde curge Muresul, iar de plimbat nu m-am plimbat decat pe la Predeal si pe litoral si inca in vreo doua locuri fara nici o importanta deosebita), daramite despre "poporul roman", despre care chiar ca HABAR NU AM de unde as fi putut eu personal invata ceva concret...plus ca, chiar daca nu as fi chiar atat de imatur eu personal si hai sa zicem ca as comunica la nivelul pe care-l aveam din Romania 22/26 de ani, eu eram preocupat de problemele acelei varste, nu de societate, PLUS ca...vezi scara de dezvoltare morala a lui Kohlberg de mai sus, ca sa vezi in jurul carei medii ma invartesc eu, deci la binele societatii chiar ca nu prea ma gandesc prea des, desi, totusi, consider ca imi fac datoria fata de ea, la serviciu, deoarece sun platit de corporatia mea care ofera servicii utile pentru societate. DECI DE UNDE, daca NU E ? Adica nu am nici capacitate, nici motivatie de a ma sinchisi in timpul liber de soarta societatii romanesti sau a Romaniei, (chiar daca as trai acolo). Desigur, incerc sa respect legile, etc, deoarece nu doresc sa ajung la inchisoare, cf. stadiului meu Kohlberg moral intermediar.
Cand ziceam de "insuratoare" ma refeream la niste oameni ipotetici medii, care nu sunt decalati, intarziati asa ca mine ! Eu personal, evident, deja am inceput sa am ateroscleroza, avand deja peste 28 de ani cronologici reali, dar cu emotionalul sunt in urma, atat din cauza de deficite personale, cat si acum din cauza stresului. Dar incerc, dupa cum am zis, sa recuperez, si pe emotional, atat cat ma tin curelele !
RăspundețiȘtergereRe. folosirea ratiunii in alegerea de casatorie, este o tema mai larga care ma preocupa in acest moment, deoarece stiu statisticile de outcome prost, si doresc sa lupt impotriva trendului. Desigur ca va interveni si indragostirea, dar din astea mai apar, mai ales la cei cu predispozitii de addict ca mine, si nu sunt suficiente, dupa parerea mea sincera, de a porni o casatorie doar pe baza lor, mai trebuie ca ambii parteneri sa aiba un grad de maturitate emotionala necesara, care sa formeze bazele unei posibile casatorii mai stabile de lunga durata, care totusi implica si un anumit efort sustinut, un caracter moral, niste virtuti/valori posibil de impartasit in comun, disponibilitate pentru educatie reciproca, sanatate (sanatatea=capacitatea de a munci + capacitatea de a iubi), ca dopamina si oxitocina chiar ca se termina dupa un anumit timp, plus ca din punct de vedere economic si cultural casatoria nu prea e incurajata ca trend social in Scandinavia. Este un subiect destul de vast si destul de fierbinte in lumea culturala majoritar iudeo-crestina in general.
Re. varsta..desigur ca nu e ceva batut in piatra, am zis asa mai mult in gluma, ca ma gandeam la varsta mea emotionala functionala. Dar, in general, majoritatea partenerilor mei de pana acum cu care am avut relatii mai lungi de 3 luni (nu prea multi !), au avut varste destul de apropiate de ale mele, cel mult 2 ani cronologici diferenta, si in general preocupari comune varstei respective. Dar eu nu m-am gandit la insuratoare pana acum, desi si asta reprezinta unul din motivele pentru care am plecat din Romania. Desigur si salariul.
@Rudolph Aspirant, nu crezi ca ar fi mai bine sa imi trimiti toate astea pe mail ?Nu mi-ai definit maturitatea din perspectiva ta si ai facut din nou uz de acest cuvant .Scrie-mi pe mail te rog .Dezbatem pe larg si poate ma si lamuresti .
RăspundețiȘtergereM-am gandit ca daca tot mi-am pus, dramatic (narcisist si exhibitionist-isteric), poalele-n cap, poate ca ar fi util si pentru alti curiosi sa afle:
RăspundețiȘtergeredoar atat cred ca sunt in stare sa scot din mine, concis, re. maturitate= capacitatea folosirii preferentiale a unor defense de tip superior (rafinat), ("arme de aparare" descrise de "printul" Vaillant, aparator en titre al Annei Freud, poveste despre care scrisesem in partea a 3-a, dar care nu stiu unde s-a pierdut), de cele mai multe ori posibil, (ca tot timpul e chiar imposibil), in fata anxietatii cauzate de testul scolar care iti pune in fata una sau mai multe din intrebarile etapelor de varsta corespunzatoare varstelor de adult tanar si adult matur, cu conditia necesara, (dar nu singura), ca sa fi trecut cu succes examenul de treapta al etapei imediat anterioare a adolescentei (autodefinirea identitatii de sine), preferabil raspunzand la un nivel de functionare morala deasupra nivelului 4 Kohlberg.
@Rudolph Aspirant , eu ma gandeam ca daca tot cataloghezi drept imatura latura mea prin care imi exprim parerea ca daca nu tinemen cont unul de prezenta celuilalt nu prea ne este bine, sa ma raliez tiparului tau si sa adopt o atitudine ceva mai egoista prin care toate comentariile tale sa le citesc eu si doar eu .
RăspundețiȘtergereNu stiu daca chiar catalogasem comentariul tau, (in nici un caz pe tine), in mod conclusiv ca imatur, si in nici un caz aspiratia/dorinta ta de a-ti pasa de ceilalti, aspiratie care mie nu mi se pare deloc imatura, (deoarece cu ea, in mod obiectiv si incontestabil capeti nota mare pe scara de dezvoltare morala Kohlberg mentionata mai sus), ci poate ca ma focusasem mai mult pe dezamagirea ta fata de cum sunt "ceilalti", care nu arata ca ar avea aceleasi aspiratii, sau dorinte, (dupa cum mi s-a parut mie ca ai povestit in postul originar, desi poate ca am citit eu gresit), si asta mi s-a parut ceva mai imatura.
RăspundețiȘtergereDe fapt sa stii ca ma gandeam...tot la mine cand am facut aceasta estimare, (recunosc, total neatenta si pripita, deci probabil eronata): ma gandeam cand eram eu o data student si am exclamat o data in gura mare, enervat de comportamentul unor clienti de la jobul meu part-time, chiar in fata directorului, un om cu mult mai multa experienta practica decat mine: "Of, Doamne, cum pot sa fie oamenii astia asa de prosti ?!" Si efectiv nu o sa uit niciodata cand el mi-a zis, din fericire, cu un ton de intelegere simpatica, si nu aratandu-mi usa asa cum meritam: "mai ai multe de invatat in ceea ce priveste oamenii".
Imi dau seama ca, in anecdota de mai sus, eu fusesem atunci de fapt MULT mai primitiv decat tine in postul de mai sus, deoarece tu aratai doar o usoara dezamagire si tristete, care sunt MULT superior-mature, plus poate doar bazate pe o usoara oboseala de altruism, fata de enervarea mea mult mai direct tafnoasa si de tip narcisist (adica ma enervasem eu ca trebuia sa muncesc mai mult decat voiam ca sa am de a face cu niste clienti mai pretentiosi, pe care i-am facut prosti in capul meu nu neaparat din cauza IQ-ului, sau functionalitatii lor generale incapatanate, ci mai mult doar pt. ca nu faceau ce voiam EU !).
P.S. F. important la clarificarea de mai sus: sa stii ca, desi poate am incercat sa invat, de la acel indemn al fostului meu director, niste chestii teoretice care ma ajuta sa inteleg mai bine cat de imatur eram, si inca ce cale lunga mai am de strabatut, asta NU a fost insa de ajuns ca sa ma faca sa-mi schimb prea mult atitudinea, si sa stii ca si eu am inca episoade de dezamagire, poate, in cazul meu, uneori chiar intoleranta fata de societatea care nu se conformeaza intotdeauna asteptarilor mele, si nu neaparat doar fata de aia din Romania, (de fapt si de drept, aia de pe langa stadionul Lia Manoliu din sectorul 2 Bucuresti, ca de restul chiar ca n-am habar), in cazul meu, (ca cu aia ma mai obisnuisem, plus ca o stiu deja mai bine, plus, f. imp, ma aflu mai departe, deci, prin urmare, am si impresia ca pot sa o "apreciez" mai la "rece", adica fara sa interpun, cat e posibil, desigur, si stratul meu personal subiectiv distorsionant al problemelor mele, in plus fata de alturi straturi distorsionante de pura ignoranta), dar si fata alte feluri de societati, (mai ales atunci cand m-am aflat eu in mijlocul lor !), pe unde am mai trecut, desi totusi am capacitatea de a simti uneori remuscari din cauza asta.
RăspundețiȘtergereDupa parerea mea, in cazul meu, si te rog sa tii cont ca ma refer in general la mine, si ar fi cam aiurea sa generalizam de la cazul unui individ ca mine care se pune mereu in centrul universului pe unde trece, este o chestie de competenta inadecvata, deci tot de imaturitate in fond.
Deci...gandindu-ma la propriile mele deficiente, uite-asa am ajuns iar sa cad in greseala de a proiecta ce ma doare pe mine personal peste ce ii doare pe altii. Si din cauza asta imi cer iertare oficial. Stiu ca nu e bine ce-ma facut aici, si probabil este in principal deoarece creierul meu personal impulsiv se grabeste sa regaseasca pattern-uri acolo unde poate nu exista.
@Rudolph Aspirant , in sfarsit am descoperit unde era neintelegrea .Nu-mi declar dezamagirea ca restul oamenilor nu sunt asa cum cred eu ca ar fi bine .Imi declar dezamagirea ca toti, fara exceptii ,alocam din ce in ce mai mult timp intelegerii spatiului si timpului in care traim.Nu imi declar dezamagirea fata de varietatea umana.Ar fi foarte plicticos si extrem de trist ca lumea sa fie populata, fie si cu cel mai inteligent, dotat, altruist, superom , in milioane de exemplare .Imi declar dezamagirea ca ne-am lasat toti prinsi intr-o existenta autosufiecienta care ne sufoca si care ne face sa nu mai vedem importanta lucrurilor .Ca eu cred ca daca oamenii ar incerca macar 5 min pe zi sa intinda mana celui de langa el care are tot 2 maini si 2 picioare, ne-ar fi mai bine e una .Nu imi fac insa iluzii ca s-ar putea intampla .Imi fac iluzii insa ca va creste numarul celor care inteleg asta.Si daca toate astea inseamna imaturitate eu chiar vreausa raman asa .Imi pare urata maturitatea daca nu contine in ea si altceva decat pragmatism si indiferenta , egoism si invidie .Asa ca Rudolf , ma bucur mult de imaturitatea mea .Iertare ca am raspuns atat de tarziu.Imi face placere sa iti citesc toate cele scrise !!!Asa ca...fara regrete , fara scuze..
RăspundețiȘtergere