vineri, 30 septembrie 2011
Cati dintre noi?Cati dintre ei?
Cati dintre voi va permiteti sa faceti experimente la serviciu , sa esuati si sa nu patiti nimic?Cati dintre voi aveti ocazia sa va testati toate ineptiile (ca ne trec multe ineptii prin cap, trebuie sa recunoastem) pe spinarea altora si sa nu aveti nici un fel de problema.Cati dintre voi sunteti exclusi din principiul cauza -efect?.Cati dintre voi puteti sa mancati peste stricat si sa nu patiti nici macar o usoara indigestie?Cati dintre voi ati fi dispusi sa va sacrificati familia doar pentru a vedea daca idea pe care ati avut-o e buna sau rea?Cati dintre voi va permiteti sa vorbiti in numele altora, sa luati decizii in privinta vietii altora, sa fiti platiti regeste pentru toate astea si sa nu patiti nimic daca cei pe care i-ati ales drept soboloani de laborator mor?cati dintre voi va permiteti sa distrugeti o natiune intreaga si sa fiti in afara oricarei raspunderi?Nu?Nu sunteti in aceasta postura?Cum nu?Atunci de ce permitem unui grup de prostovani sa faca experimente pe vietile noastre?De ce nu le cerem si lor sa raspunda in nume propriu (ca sa nu se dilueze raspunderea) pentru orice gafa, indiferent daca e mare sau mica, pentru orice pierdere si pentru orice fiinta disparuta.Sa raspunda cu libertatea lor, cu averea lor si pana la urma chiar cu viata lor .De ce lasam niste prostovani ajungi in pozitii de raspundere sa distruga ce au cladit generatii in sir cu sacrificii nemasurate?De ce nu ii privim ca pe egalii nostri?Cum noi raspundem in nume propriu pentru orice sa raspunda si ei la fel .De ce sa fie mai presus de noi, cei care pana la urma constituim adevarata natiune?cati dintre ei si-ar mai permite sa-si puna in practica ineptiile daca ar plati pentru ele?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Eu raspund sincer si autocritic cu "da" la intrebarile nr. 1, 2 (on line), 5 (spre marea mea rusine), si 6 (ca indatorire de serviciu, desi eu totusi incerc sa ii mentin in viata).
RăspundețiȘtergereEu raspund sincer si autocritic "da" la intrebarile 1, 2 (on line), 5 (spre marea mea rusine), si 6 (ca indatorire de serviciu, desi eu de obicei incerc sa ii mentin in viata).
RăspundețiȘtergere@Rudolph Aspirant Pe bune?Si pierd aia milioane de euro din cauza erorilor tale si risca sa falimenteze din cauza asta si totusi te tin?De ce o fac totusi ?
RăspundețiȘtergereCorporatia publica cu subsidii de stat pt. care lucrez eu, are bugetul astfel structurat si planificat incat sa primeasca de la stat mai multi bani doar pt. faptul ca sunt si eu angajat aici. Din cate am fost eu informat din ziare, aceasta corporatie are deja bugetul destul de asigurat pt. viitorii minim 50 de ani din cauza planificarii financiale statale riguroase, si nu prea intrevad vreun faliment posibil, poate doar in cazul unei catastrofe naturale, gen asteroid, sfarsitul lumii, etc. Eu incerc sa nu fac prea multe erori, insa pe de alta parte nici nu prea cred ca exista riscul realist ca sa piarda corporatia pt. care lucrez milioane de Euro din cauza vreunei erori de-ale mele, eu lucrand in principal ca simplu functionar intr-un serviciu de curatenie si intretinere dintr-o corporatie care ofera diverse servicii de curatenie, intretinere, reparatii, securitate, etc.
RăspundețiȘtergere@Rudolph Aspirant, d-aia e romanul "simpatic" .Arunca el totul in derizoriu si viata merge "pe sapte carari" mai departe .Cu asa temperament ma tot intreb de ce totusi sunt pline spitalele de psihiatrie ca daca tot luam totul in ras ar trebui sa fim foarte linistiti .
RăspundețiȘtergereEu nu glumeam de loc. Lucrez in Scandinavia. Aici simtul umorului este, din pacate, (pentru mine, deoarece nu il pot inca utiliza atat de eficient cand sunt mai stresat), un pic mai altfel decat in Romania, plus pe net on-line nu poti sa stii prea bine niciodata daca cineva glumeste sau e serios.
RăspundețiȘtergereIn plus, eu nu imi iau NICIODATA munca in derizoriu, deoarece meseria de functionar in servicii de larga utilitate publica este o meserie care mie mi se potriveste destul de bine, si, pentru ca uneori, imi place sa cred, (desi realist NU prea e asa, ca nu sunt eu f. important ca pozitie si functie in corporatia pt. care lucrez si, desi munca mea este esentiala, se putea gasi f. bine si altcineva sa o faca, nu neaparat eu), deci, uneori, imi place sa cred ca daca sunt indeajuns de constiincios la birou, viata personala si chiar profesionala, si functionalitatea organizatorica a unui numar semnificativ de clienti curenti, atat persoane fizice si juridice, firme de stat, private, etc., deservite de corporatia mea, (al caror numar se preconizeaza, cf. prognozelor unor analize de piata destul de serioase, a fi in crestere pe prima jumatate a sec. XXI), ar putea deveni mai usoara.
Totodata, ca functionar birocratic, chiar ai destula putere reala de a putea cadea in pacatul de a o utiliza in mod neetic, insa eu personal incerc sa nu fac asa ceva, si chiar incerc sa iau exemplu de la unii colegi cu mai multa experienta decat mine dintre care chiar imi place sa determin care se comporta cat mai etic la birou.
Am unele probleme cu serviciul de cadre, deoarece probabil ca par unora PREA constiincios pt. cultura generala mai je m'en fiche ist'a din Scandinavia, dar, mai ales cand e vorba de dosare de entitati care au nevoie de reorganizari sau reparatii capitale si mai ales de securitate, eu personal prefer sa fiu cat mai constiincios posibil la serviciu, chiar daca imi vor iesi vorbe din cauza asta.
Re. spitalele de psihiatrie si utilizarea simtului umorului: dupa parerea mea, pt. ca un om sa poata functiona la nivel satisfacator de sanatos incat sa nu aiba nevoie de internare, utilizarea simtului umorului NU este ceva esential, desi este bineinteles o defensa placuta. Totodata, in mod invers, posesia si chiar incercarea de a utiliza simtul umorului nu este o defensa/metoda suficienta pentru a minimiza riscul de internare intr-un spital de psihiatrie.
Cand am raspuns la intrebarile de mai sus, eu chiar am stat intr-un fel sa imi fac o autocritica destul de serioasa.
@Rudolph Aspirant .Ah bon , m-ai lamurit dar ce legatura aveai tu cu slujba ta cu astia despre care imi pierdeam eu timpul vorbind?
RăspundețiȘtergereEu sunt oarecum compulsiv si am si ADHD. Cand vad vreo intrebare pe undeva, uneori raspund asa automat, fara sa citesc despre tot contextul. Plus ca ma simt in permanenta cam vinovat de cata putere reala mi se permite mie ca simplu birocrat si totodata anxios re. cata raspundere reala am eu, nu sefii mei, daca se intampla ceva cu oamenii aia, dintre care unii necesar de tip cobai, a caror securitate depinde unde bifez eu niste casute pe niste liste.
RăspundețiȘtergere@Rudolph Aspirant, singurul raspuns care mi-a trecut prin minte dupa ce ti-am citit ultimul comentariu a fost de fapt un zambet .
RăspundețiȘtergere