marți, 15 iunie 2010

As vrea asigurari de sanatate in Ungaria

Daca in urma cu niste ani despre medici se vorbea cu consideratie si recunostinta, in ultima vreme intre omul pacient si omul medic este un razboi pe viata si pe moarte din care, desi nu constientizeaza niciuna dintre cele doua tabere beligerante, nu castiga nimeni.Ar parea ca victorios iese medicul mai ales ca de intelepciunea, educatia si constinta lui depinde viata pacientului.Asta este doar o aparenta intrucat profesiunea de medic, candva respectata si respectabila a ajuns in momentul de fata un fel de paria.Indiferent pe ce site al institutiilor medicale intri comentariile pacientilor iti starnesc fiori de groaza pe sira spinari.Fie ca sunt clinici private, fie spitale de stat, pacientii nu au aproape niciun cuvant de lauda .Spitalul Universitar de Urgenta din Bucuresti –dupa cum ii suna titulatura ar trebui sa fi adunat toata  spuma medicinii  romanesti.Acolo ar trebui sa existe inalt profesionalism, etica si morala.Pe forum lui comentariile aproape in exclusivitate sunt de felul de mai jos:
Era 1 februarie 2008.
Omul caruia i-am încredintat viata copilului meu, PROF. HORHOIANU VALERICA, ma programase la cezariana pe 22 ianuarie 2008. M-am dus, m-am internat, veneam e la 300 de km, aveam atâtea sperante, asteptasem atât de mult, aveam 39 de ani, era visul meu împlinit, urma sa aduc pe lume un înger...
M-a externat si m-a trimis acasa.
Mi-a spus ca mai pot astepta o saptamâna.
Cu toate ca aveam 39 de ani, hipertensiune de sarcina, era iarna, veneam de la mare distanta si echografia arata ca lichidul amniotic era putin, placenta de gradul III, riscul major...
Am crezut în acest doctor si nu în mine, desi si eu sunt medic.
Am uitat tot ce am învatat, pentru ca nu-mi permiteam opinii de nespecialist în cazul meu.
Urma sa ma întorc în spital pe 2 februarie.
Puiul meu n-a mai putut astepta atât.
Un infarct pe cordonul ombilical, dn cauza tensiuni mele...
S-a stins de ziua mea.
S-a nascut fara viata...
Toata viata, de ziua mea, pe 1 februarie, o sa numar câti ani ar fi avut...
Dl Doctor n-a avut chef de mine...
Era plictisit, ocupat...
Cezariana mea îi încurca planurile...
M-a convins ca e cazul sa plec din spital, sa astept...
El nu-si mai aminteste de mine, cu siguranta...
Cine sunt eu pentru el?
NIMENI !
am avut un frate ....care a stat doua zile ventilat in aparate ....apoi a decedat ....in tot acest timp am vazut cum doctorul nici macar nu viziteaza acesti bolnavi care se zbat intre viata si moarte ...sunt suficiente asistentele ....care asteapta ca aparatele sa sune in acel tragic mod in care anunta sfarsitul .....imi exprim parerea ca in terapie in afara de oxigen si glucoza ei nu primesc nimic ....poate indiferenta ...in orice spital din afara ......sunt putine cazurile de deces ...si sunt considerate drame ....aici drama ar fii sa te faci bine ...oricum sunt platiti f prost si sunt de acord cu asta ....dar fiecare minut de viata castigat ar trebui sa insemne ceva pentru un medic ....si stau gramada toti inghesuiti in acelasi salon ....ar trebui izolati ....ce faci cu moralul lor cand mor la cativa metrii de tine ....concluzia mea e simpla TERAPIA INTENSIVA A SPITALULUI UNIVERSITAR ESTE O FABRICA DE MORTI ...si imi pare rau sa spun asta
Cam aceaisi situatie intalnesti si pe forumurile clinicilor particulare.Si evident iti pui intrebarea:Ce se intampla cu profesiunea de medic?Mai are vreo noblete?Ce i-a dezumanizat in halul asta pe cei care sunt acum urmasii celor care isi riscau propria viata pentru a salva viata pacientilor lor?Ce legatura mai are o astfel de profesie cu respectul?Si cum isi permit sa mai iasa la tv si sa acuze oamenii ca nu vin la medic decat in ultima clipa?Se intreaba vreun realizator tv sau vreun medic de ce aleg oamenii tot felul de vraci mai mult sau mai putin escroci ,aleg sa nu se prezinte la medic, aleg sa-si duca bolile pe picioare pana se prabusesc?Cine raspunde pana la urma pentru acest deja salbatic si primitiv act medical?De ce a fost condamnat dr Mengele dar altii nu?As vrea sa stiu si parerile altora in legatura cu experientele pe care le-au avut in sistemul sanitar  si as mai vrea sa aflu cum as putea sa platesc asigurari de sanatate in Ungaria .

3 comentarii:

  1. De cate ori citesc sau aud de aceste nenumarate cazuri de malpraxis , sincer ma rog sa nu ajung vreodata intr un spital in vre o situatie grava si cineva sa si bata joc de mine , sau de viata alor mei , n am avut pana acum niciun incident cu doctorii , poate si pentru ca am dat din buzunar fara numar ca sa le cumpar stinta sau compasiunea si sa i fac sa se impice, fara bani nu faci nimic in spitalele noastre , sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  2. Consider ca intr-o lume normala la cap inainte de toate trebuie sa ai o relatie foarte buna cu medicii.In felul asta viata devine mai usoara,prevetia este asigurata si mult mai ieftina.D-aia incerc sa caut si mesaje bune la adresa sistemului medical pentru ca ne place sau nu in cursul unei vieti numai cei mai norocosi oameni din lume reusesc sa fenteze acest sistem.Asadar daca cineva stie o poveste frumoasa cu medici mi-ar face mare placere sa o cunosc

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu sunt foarte multumita de cand mergem la medicul nostru homeopat. Din luna octombrie de cand am fost cu copilu' la medic nu i-am mai dat antibiotice. Mi-a racit mai rar si nu a mai "facut-o lata" (cu febra mare). Anul trecut in iulie-august i-am schimbat de vreo trei ori tratamentul. Nu stiam ce sa facem ca trebuia sa plecam la mare.

    RăspundețiȘtergere