Marturisc ca de pe la 16 ani am inceput sa-mi pun tot felul de intrebari in privinta mortii.Stiu ca moartea nu prea in discutii pentru ca nu este prea vesela insa stiinta a demonstrat ca inca din momentul conceptiei avem inscrisa data mortii.Avem la dispozitie, asa cum bine scria profesorul Dorel Zdrenghea, un anumit numar de batai ale inimii pe care am face bine sa nu le irosim pe lucruri inutile .Asadar, este singura certitudine pe care o avem in aceasta viata si totusi nu se discuta suficient despre ceea ce inseamna.Nici nu am pretentia sa afirm ca am gasit raspunsuri dar am o multime de intrebari.Daca noi, oamenii venim cu un rost pe lume si traim ca sa participam intr-un mod constructiv la evolutia Universului oare nu refuzul mortii ne face sa actionam exact pe dos?Caci ce ne-ar determina sa participam la distrugeri daca am fi in fiecare moment constienti ca avem la dispozitie un timp limitat pentru a lasa o parte din viata noastra nemarginului Univers ?Nu am reusit de zeci de ani sa-mi raspund la intrebari insa pe masura ce caut si caut descopar ca atitudinea in fata mortii nu ar trebui sa fie una de frica caci vorba lui Marc Aurelius –Da-mi Doamne seninatatea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba,curaj sa schimb lucrurile care se pot schimba si intelepciunea ca sa fac diferenta dintre ele.Sa fi asta esenta vietii?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu